Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: „Mărțișorul – simbol tradițional de primăvară”

Mărțișorul este un obicei care se păstrează până în zilele noastre, fiind legat de un vechi ritual de înnoire a timpului în prag de primăvară și de tradiția Dochiei, o zeitate carpatică.

„Mărțișor” este și denumirea populară a lunii Martie, când începe anul agrar-pastoral. Fiind legat de practicile tradiţionale agrare, el era prins de crengile înflorite, aruncat pe brazdă nouă, în fântână, sau prins în coarnele animalelor de muncă. Mărţişorul are şi o funcţie de protecţie a gospodăriei şi a sănătăţii.

Simbolic, mărțișorul este un fel de amuletă, ce semnifică funia anului care adună zilele ce aparțineau doar la două anotimpuri (iarnă – vară) reprezentate prin cele două fire împletite.

 

După tradiția populară, mărțișorul ar fi tors de baba Dochia, fiind un fir asemănător vieții omului, și ar reprezenta împletirea lunilor, săptămânilor și zilelor anului, adunate și răsucite într-un șnur bicolor, care ar simboliza cromatic (alb – roșu) iarna și vara, și care se oferea celor dragi de 1 Martie.

 

Fetele și femeile tinere purtau mărțișoare de 1 Martie pentru sărbătoarea venirii primăverii, dar și pentru caracterul de talisman solar al mărțișoarelor.

Mărțișorul este menționat documentar în secolul al XIX-lea, iar conform opiniilor etnologilor, rămâne un simbol cu o vechime multimilenară, fiind legat de celebrarea la 1 Martie de către romani a primei zile a Anului Nou. Tradiția mărțișorului cunoaște o largă răspândire în întreg arealul balcanic, și atestă un fond cultural – tradițional comun populațiilor din sud – estul Europei.

 

În secolul al XIX-lea el era confecționat de către mame care adăugau celor două fire împletite și câte o monedă de argint sau aur și îl dădeau copiilor în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Acest simbol era purtat de copii la mână sau în piept, timp de 12 zile sau până la diferite sărbători ale primăverii, precum: Mucenici, Buna Vestire, Florii ș.a. ori chiar până la înflorirea unor arbuști sau copaci, când se agățau în crengile acestora.

De la acest stadiu a fost preluat mărțișorul de către cultura urbană. El exista și la oraș sub această formă, dar treptat obiectul care atârnă de șnur poate să semnifice absolut orice, sublimându-se în forme diverse.

Dacă altădată el reprezenta un talisman, actualmente el își păstrează doar funcția socială, devenind un mod de a face o scurtă trimitere la tradiție, un pretext pentru a face mici cadouri celor dragi, prietenilor și celor apropiați, în ziua de 1 Martie, când se intră în zilele Babelor, nouă la număr.

 

Material îngrijit de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef-birou

Cultură Tradițională, CJC BN.

Romulus Vulcănescu, „Mitologie română”, Ed. Academiei, pag.371;

Mihai Camilar, „Calendar Popular Bucovinean”, Ed. Mușatinii, 2012,

pag 75-76.

Irina Nicolau, „Ghidul sărbătorilor românești”, Ed. Humanitas, 1998, pag 64.

Photo credit: „Mărțișor folcloric” realizat de Onița Petrican, Beclean, BN.