Scaunele

Dintr-o anumită perspectivă culturală, Uniterul de la Bistrița cu tot cu minunatul lui covor roșu și pe care au defilat unii care trebuiau să fie acolo și alții care nu aveau ce face în zona respectivă, a fost, trebuie să recunoaștem, o gală dedicată elitelor.

Eu fac vorbire de elitele scenei românești, mari actori, mari regizori, personalități implicate în acest fenomen cultural care se cheamă teatrul românesc.

Acestea sunt elitele și mă închin în fața Marianei Mihuț, Danei Dogaru, Virgil Ogășanu, Marcel Iureș sau Rodicăi Mandache sau în fața altora care au atins haina lui Dumnzeu și sunt creatori. Mai sunt alții care încearcă să deschidă această ușă spre nemurire, unii vor reuși, alții nu!

Și, pentru că a fost o poveste care se vroia despre high society, elite, ”scaunele” dedicate publicului din straturile de jos ale societății, a fost unul redus , adică spre zero în sala mare a Palatului Culturii. Totuși, au existat locuri afară, pe esplanada din fața Palatului, locuri care au fost refuzate de bistrițenii cumva jigniți că nu au avut loc înăuntru. Am scris ”scaunele” gândindu-mă la Eugen Ionesco

Dar, sigur, a fost alegerea organizatorilor care au explicat că la Bistrița ar fi trebuit să ajungă vreo 270 de personalități și care, evident, trebuiau să aibă loc în sală. Minunata lume nouă a lui Huxley, doar că, o parte din cei care au primit ”bilete de favoare” nu prea aveau treabă cu acest gen de eveniment.

Astfel, nominalizările erau despre actori, regizori, scenariști, evoluțiile de pe scenă ale unor actori și, despre care foarte mulți de acolo nu știau prea multe lucruri. Era vorba de piese jucate la teatre din țară sau din București, și pe care nu le-am văzut și nici nu cred că văd mâini ridicate în sus că ar fi citit cronicile de specialitate din revistele culturale tot mai puține și invizibile.

Nu știu cum s-au făcut ”nominalizările” pentru SCAUNELE din sală, dar e clar că nu poți să împaci pe toată lumea. Mai știu ceva însă: în sală mai puteau fi primiți și niște bistrițeni care se pricep la dramaturgie, la fenomen, iar aici nu vorbesc despre mine, dar știu mai mulți care se chiar pricep, deși, de citit mai citesc cronicile teatrale și urmăresc atât cât se poate fenomenul.

Nu asta e important, ci mesajul Uniter, care ar trebui să ajungă și la oamenii de rând, asta dacă tot vrem un teatru municipal și despre care cred că Bistrița are nevoie , unul în care să fie locuri atât pentru elitele culturale (???) ale Bistriței dar și pentru foarte mulții intelectuali și nu numai. Până la urmă, teatrul este o agora unde vine toată lumea… nu?

Alin Cordoș

COMENTARII


CELE MAI CITITE ȘTIRI


ULTIMELE COMENTARII

Bar bar

30.04.2025

Se mai întâmplă bine că nu o murit

Accident rutier în Romuli. Beat la volan, s-a răsturnat cu mașina

Honorius Indrecan

29.04.2025

Am rugamintea sa faca publice parteneriatele noi cu care a venit din SUA. Nu de alta, dar de baliverne sunt satul... ;)

Ministrul Bogdan Ivan, întâlniri strategice pentru dezvoltarea parteneriatului economic dintre România și SUA, la Washington DC

Balan Marius- ecologist

29.04.2025

Mare minune ca se mai scrie si de bine despre tara asta si oamenii ei educati, ca e plin podul cu stiri despre curve,hoti si politicieni de doi bani. Felicitari multe olimpicilor si oprobiu neincetat celor care isi bat joc de ei si de noi.

România, campioană la Olimpiada Balcanică de Matematică

ecologistul

26.04.2025

Sacapa-te domnule primar de actualii contopisti fara cap de la saerv. tehnic si mai ales de drujbistii sefi de la spatiile verzi. estia fac dezastru in Bistrita.

Noi probleme cu proiectul pasajului din Decebal. Gabriel Lazany: "E mai mult decât scandalos" (VIDEO)

Acest site folosește cookies

Alegeți care tipuri de cookies să fie utilizate; site-ul folosește cookies pentru a examina traficul și activitățile utilizatorilor de pe acest web-site, pentru marketing și pentru a oferi funcționalitate de tip social media. Citește mai multe despre cookie-uri

Necesare
Funcționalitate
Analiză
Marketing