Mesajul unei profesoare de română din Bistrița, despre predarea on-line: “Noi am ales această profesie și știam că ne va obliga să ne adaptăm în permanență schimbărilor”

Monica Halaszi, profesor de Limba și Literatura Română la Colegiul Național “Liviu Rebreanu” din Bistrița, a transmis un mesaj legat de predarea on-line.

“Ieri, o parte din bula mea a explodat. „Vai, trebuie să predăm on-line! Ce porcărie! Discriminare! Copiii vor trebui să stea în fața ecranelor ore întregi…” Adevărul este că nu este ușor să ieși din zona de confort. Adevărul este că nu toată lumea are competențe digitale. Adevărul este că nu toți copiii sau profesorii din România au acces la internet sau la un laptop/tabletă/telefon inteligent. Adevărul că sunt zone în care se trăiește într-o sărăcie lucie. Adevărul e că discriminarea există oricum ai lua-o. Adevărul e nu doar copiii, ci și părinții și profii petrec mult timp în fața ecranelor. Dar mai e un adevăr: că școala trebuie să meargă înainte.

Ce a generat explozia? Un document emis de MEC, intitulat „Instrucțiune pentru crearea și/sau întărirea capacității sistemului de învățământ preuniversitar pentru învățarea on-line.” Am recitit titlul și am înțeles că documentul trebuie să conțină indicații pentru a crea (acolo unde nu există) și/sau pentru a consolida (acolo unde există) capacitatea de a muta în vreme de criză școala în on-line. Da, e normal. Și am apreciat că premisa este realistă: sunt locuri unde capacitățile sistemului pentru învățarea on-line sunt nule (deci trebuie să o luăm de la zero)”, a transmis Monica Halaszi.

“Am înțeles, citind documentul, că este nevoie de o analiză a sistemului, fiindcă este bine dacă plecăm la drum să vedem și ce prune avem în traistă, altfel spus pe ce (resurse materiale) și pe cine (resurse umane) ne putem baza. Am înțeles că inspectoratele școlare vor face această analiză a sistemului având în vedere cele două componente, sigur, prin directorii unităților de învățământ, prin profesorii din școli. Am înțeles că se va acorda sprijin acolo unde este nevoie. Că sunt câteva soluții acolo unde învățarea on-line nu este posibilă. Că unele mai trebuie găsite. Că nu va fi ușor. Am înțeles că pot nota elevii pentru ceea ce au făcut în perioada aceasta, valorificând ce au făcut, cum au răspuns etc. Valorificând. Ce și nu ce nu au făcut.

Sunt convinsă că vor fi zeloși de serviciu (inspectori, directori etc.) care vor pune presiune, vor forța, vor impune, se vor formula amenințări, se vor arunca vorbe grele. Că unii nu vor face diferența dintre orar și „schiță orară”, că vor citi printre rânduri și vor înțelege ce doresc ei, că vor ignora scopul acestui document. Cred că excesele nu sunt bune, că zeloșii trebuie temperați și că indicațiile acestea se aplică în limita decenței, prin raportare la situația existentă în fiecare școală. Unde nu se poate, nu se poate. Dar trebuie să acceptăm că sunt multe locuri în care ai cu cine și ai cu ce. În fond, nu sunt precizate sancțiuni, nu se taie capul nimănui fiindcă nu știe sau nu poate organiza activități on-line. Cred că e momentul să folosim mai mult verbele a încerca, a învăța, a ajuta, a consilia, că trebuie să dăm o șansă și verbelor a recupera și a remedia. Să nu declarăm iubire verbului a refuza. În fond, noi am ales această profesie și știam că ne va obliga să ne adaptăm în permanență schimbărilor. Nu am avut un Hypocrate care să ne formuleze un jurământ. Dacă ar fi să-l formulăm noi, cum ar suna?”, a transmis Monica Halaszi, într-o postare pe Facebook.