Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: Tănase Todoran – martir al neamului și bisericii noastre

„Țara Năsăudului”, zonă binecuvântată de Dumnezeu cu frumuseți de „legendă și vis”, a dat spiritualității românești personalități culturale și bisericești de frunte, dar și martiri ai neamului nostru, ajunși în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, prin Hotărârea Sinodală din toamna anului 2007 și cinstiți ca Sfinții Mucenici ai credinței străbune.

Tănase (Atanasie) Todoran din Bichigiu reprezintă „chipul” țăranului român și, implicit, al celui năsăudean, evidențiindu-i-se calități, precum: omenie, cinste, demnitate și dârzenie în apărarea credinței strămoșești până la jertfa supremă; încă de pe atunci a intrat în conștiința colectivă a ținutului, în cântece și balade populare, în legendă.

Tănase Todoran din Bichigiu, nu departe de Năsăud, român neaoș, curajos, slujitor pentru o vreme în armata imperială, în cadrul Garnizoanei „Principele Carol”, a dezertat (din armată) și s-a refugiat în Moldova; dincolo de munți s-a pus în slujba altor domni moldoveni, dovedind fapte de vitejie pe câmpurile de bătălie.

Reîntors acasă, cunoscând carte, precum și limba stăpânilor de aici, a fost numit „colector” pentru veniturile sătenilor, ce le strângea pentru sașii bistrițeni, și a devenit, în același timp, conducătorul luptei pentru apărarea drepturilor năsăudenilor, ajungând până la Viena, cu memorii, pentru înlesnirea vieții compatrioților săi.

Momentul culminant al nemulțumirilor, s-a întâmplat la 10 mai 1763, când generalul Bucow, însoțit de episcopul unit Petru Pavel Aron au ajuns pe platoul numit „la Mocirlă” de la Salva, pentru a fi sfințite steagurile Regimentului II grăniceresc de la Năsăud; la auzul citirii drepturilor comunelor grănicerești, câțiva români, în frunte cu bătrânul Tănase Todoran (ce avea peste 100 de ani), au început să conteste spusele oficialilor, afirmând că nu așa a fost „învoiala” de la Viena. De aici s-a iscat zarvă mare, conflicte și momente tragice, a început apoi, o anchetă, care s-a finalizat cu prinderea „instigatorilor” în frunte cu Tănase Todoran. Pedeapsa a fost capitală: bătrânul Tănase Todoran a fost tras pe roată, iar alți trei țărani au fost spânzurați; este vorba despre Grigore din Zagra, Vasile din Mocod și Vasile din Telciu.

Pentru aceste fapte, îi cinstim astăzi ca Sfinți Mucenici, mărturisitori ai credinței strămoșești.

„Cântecu` lui Todoran”

Text după Teohar Mihadaș, Dorin Pop și Ion Diacu

„Sub un deal cu stejăriș

Lângă Salva p-un podiș

Într-o zi de primăvară

Grănicerii s-adunară,

Ca să puie jurământ

Zor de la Gubernământ.

Generalu-mpărătesc

Ș-un Vlădică românesc.

După slujbă i-o oprit

Șî pă toți i-o sfătuit

Jurământu` să-l depună

C-apoi tăte-or mere strună

Steaguă când s-o aplecat

Un bătrân o-ncălecat

Moș Tănase Todoran

Neînfricatu` bichigean

Iesă-n fața lor călare

Șî rostește-o cuvântare

Nu primim a vostru sfat

Ne-ați mințit, ne-ați înșelat

Ca ș-atunci când am întrat

Grăniceri la Împărat

Pă minciuni împărătești

Nu dăm brață voinicești.

Moș Tănasă Todoran

Neînfricatu` ardelean

Ani el numără o sută

Ș-aceia de mult trecută

Cătră a lui se întorcea

Șî din grai așa grăia:

Nu vă dați ficiori cătane

Că-ți purta păduci cu coarne

În mormând de mi-ți băga

Nu mă lăs de legea mea –

Asta-i legea lui Hristos

Steagu-aista-i mincinos

Slobozâți puștile jos,

Apoi să le rădicați

Șî spre domni să le-ndreptați

Grănicerii-l ascultau

Puștile le aruncau

Șî în loc de jurământ

Îi trântiră la pământ

Apoi iar le rădicară

Șî spre domni le îndreptară

Domnii rău s-o-nspăimântat

La asta nu s-o-așteptat.

Di la nalta-mpărăție

O venit comnișâie

Șî pă mulți îi judecară

Feștecare cum să pciară

Unii-n temniță băgați

Opt să fie spânzurați

Numa` moșu Todoran

Neînfricatu veteran

El s-o sfârșât tras pă roată

Plâns șî azi de lumea toată

Mândru câmp bătut de rouă

Îl jălesc fecioare nouă

Șî nouă ficiori voinici

Pă cei omorâți aici

Lângă Salva pă mocirlă

Șî codru` plânge de milă

Pă vârfu` Țibleșului

Cântă puiu` cucului

Ș-așa cântă de cu jăle

Gândești că Țiblesu` pciere.”  

  

 

Sursă text: Prefața semnată de prof.univ.dr. Alexandru Moraru, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, apărută în cartea „Tănase Todoran – martir al neamului și bisericii noastre”, de Roșca Paul-Ersilian, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, pag. 5-8.

Foto: Arhiva CJC BN.

Postare propusă de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.