Există imagini care valorează mai mult decât o mie de discursuri politice. Una dintre ele este harta infrastructurii rutiere din România, comparată între decembrie 2012, decembrie 2022 și noiembrie 2026.
Există imagini care valorează mai mult decât o mie de discursuri politice. Una dintre ele este harta infrastructurii rutiere din România, comparată între decembrie 2012, decembrie 2022 și noiembrie 2026.
Cifrele sunt impresionante: de la 530 de kilometri de autostradă în 2012, la 995 de kilometri în 2022 și aproximativ 1.487 de kilometri în noiembrie 2026.
România a avansat. Unele județe au primit autostrăzi, noduri rutiere, conexiuni economice și perspective de dezvoltare. Altele au început să iasă din izolarea în care au fost ținute zeci de ani.
Dar Bistrița-Năsăud?
Noi unde suntem?
Privim această hartă și sentimentul care rămâne este unul de revoltă. Județul nostru pare să fie pur și simplu ocolit de marile investiții în infrastructura rutieră. În timp ce autostrăzile traversează țara în toate direcțiile, Bistrița-Năsăud continuă să trăiască într-o realitate rutieră de provincie uitată.
Nu avem autostradă. Nu avem un drum expres funcțional. Nu avem o conexiune rapidă cu rețeaua națională de autostrăzi. Nu avem nici măcar perspectiva concretă, cu șantiere deschise și termene credibile, că această situație se va schimba în viitorul apropiat.
Avem, în schimb, promisiuni, studii de fezabilitate, prezentări, trasee desenate și declarații triumfaliste.
Ne-au rămas hărțile și promisiunile
De ani de zile ni se vorbește despre Autostrada Nordului, despre legătura Bistrița – Vatra Dornei, despre conectarea cu Baia Mare și Dej.
Sună extraordinar în conferințele de presă. Pe hârtie, județul pare să aibă un viitor.
Numai că între o linie trasată pe o hartă și un kilometru de drum dat în circulație există o diferență uriașă.
În 2025 ni se vorbea despre ultimele avize necesare finalizării studiului de fezabilitate pentru tronsonul Bistrița – Vatra Dornei. În 2026 au apărut demersuri administrative pentru drumul expres Baia Mare – Dej – Bistrița, inclusiv procedura de mediu.
Sunt pași care trebuie făcuți, dar să nu confundăm birocrația cu infrastructura. Un proiect aflat în documentații nu înseamnă că bistrițenii vor circula mâine pe autostradă.
Și mai ales nu înseamnă că avem un calendar cert al ieșirii din această izolare.
Un județ condamnat să piardă oportunități
Ce înseamnă lipsa infrastructurii de mare viteză?
Înseamnă investitori care aleg alte județe. Înseamnă companii care își calculează costurile logistice și preferă zone conectate la autostrăzi. Înseamnă transportatori care pierd timp și bani. Înseamnă turiști care ajung mai greu în zonă. Înseamnă oameni care petrec ore întregi pe drumuri care ar fi trebuit modernizate de mult.
Înseamnă dezvoltare economică ratată.
Nu putem vorbi despre atragerea investițiilor, parcuri industriale, competitivitate și salarii mai mari câtă vreme județul nostru rămâne atât de slab conectat la marile coridoare de transport.
Nu putem cere mediului privat să fie competitiv european, în timp ce infrastructura publică îl ține captiv în drumurile României de acum câteva decenii.
Unde sunt reprezentanții noștri?
Aici este întrebarea care ar trebui să-i deranjeze cel mai mult pe cei care ne reprezintă.
Unde sunt parlamentarii Bistriței-Năsăud când se stabilesc prioritățile naționale de infrastructură? Unde este presiunea instituțională pentru ca județul nostru să nu mai fie tratat ca o anexă îndepărtată a Transilvaniei?
De câte ori trebuie să vedem inaugurări de autostrăzi în alte județe pentru a înțelege că Bistrița-Năsăud nu este o prioritate?
Nu ne interesează încă o fotografie lângă o machetă. Nu ne interesează încă un comunicat în care ni se spune că proiectul este aproape de o nouă etapă. Nu ne interesează promisiuni fără termene și fără responsabilități.
Ne interesează kilometri construiți. Contracte de execuție. Utilaje pe șantier. Termene asumate și respectate.
Nu cerem privilegii. Cerem să nu fim abandonați!
Bistrița-Năsăud nu este un județ de mâna a doua. Oamenii de aici plătesc aceleași taxe, contribuie la bugetul național și au aceleași drepturi ca locuitorii județelor care beneficiază de investiții majore.
Nu cerem să ne construiască cineva autostrada prin sufragerie. Cerem doar să avem acces la infrastructura pe care România o construiește cu bani publici și europeni.
Este revoltător ca, în 2026, într-o țară care se laudă cu aproape 1.500 de kilometri de autostradă și drum expres, un întreg județ să nu aibă o conexiune de mare viteză funcțională și să nu poată indica un șantier de autostradă care să-i schimbe efectiv viitorul.
Iar dacă reprezentanții noștri consideră că totul merge bine, îi invităm să explice public, cu documente și termene, când va avea Bistrița-Năsăud o legătură reală la rețeaua de autostrăzi a României.
Până atunci, rămânem cu hărțile.
România merge înainte. Bistrița-Năsăud privește de pe margine.
Ionel Mărginean
COMENTARII