Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud: Azi despre Feldru

Localitatea Feldru este așezată lângă râul Someșul Mare, pe terasa aluvionară formată de Valea lui Dan și pârâul Feldrișel. Prima atestare documentară este din anul 1245 când Valea Rodnei, împreună cu opidul Rodna și 8 sate, între care și Nyermezeu sau Câmpul Mestecănilor a fost pusă sub autoritatea comitelui secuilor, ca urmare a dispariției comitelui Aristaldus de Rodna, în timpul invaziei tătare din 1241. Din 1546, localitatea s-a numit Feldrev, Feldro, toponim săsesc provenit de la feld-câmp și dorf-sat. Denumirea a fost consemnată în acte de-a lungul perioadei 1475-1762, când Valea Rodnei s-a aflat sub administrarea magistratului de Bistrița. Aici a funcționat o veche școală mânăstirească din care s-a ridicat vestitul cărturar Toader Diacul, amploiat al magistratului și dascăl în Moldova pe la 1635, precum și Ștefan Cute Nimigeanul, căpetenia răscoalei “Tumultus pagorum”, dintre anii 1754-1762.

În timpul regimentului, Feldru a fost sediu companiei a VII-a și al Batalionului II din cadrul Regimentul de la Năsăud.

Din aprilie 1861, a aparținut de cercul Sângeorz, având notar propriu. După organizarea comitatului, în 1876, localitatea a aparținut plasei Rodna, situație menținută și după 1918, până în anul 1950.

Începând cu raionarea, devine comună, împreună cu satul Nepos, în cadrul raionului Năsăud, din anul 1956, Nepos se desprinde, devinând comună, pentru ca în 1968, la înființarea județului să redevină sat al comunei Feldru.

Populația localității Feldru se ridica în 1720 la 61 de gospodării, în 1750 erau 900 de persoane. La recensământul din 1785 erau 1069 de locuitori, iar în 1850, numărul lor a crescut la 1426. În statistica din anul 1910, Feldru avea 2977 locuitori, iar în 1930, 3148 de persoane, cuprinzând 693 gospodării și 674 case, pe raza comunei funcționau 27 de unități comerciale și industrale. În 1966 populația se ridica la 4972 de locuitori.

Documentele postate provin din fondurile: “Regimentul II de Graniță de la Năsăud” și “Administrația Fondurilor Grănicerești”