13.03.2025

Un bistrițean a renunțat la viața din Austria pentru a produce ulei de dovleac în Transilvania

Redacția

Vizualizări: 3,318

Comentarii:

Ing Olimpiu Simionca, director executiv și membru fondator Cooperativa Agricola Transylvanian Pure Farming s-a întors din Austria în 2011. El a studiat la un liceu tehnologic, cu specializare în tehnologia procesării alimentelor, și a lucrat în controlul alimentelor în Viena. Acum produce și comercializează ulei de dovleac în Bistrița-Năsăud, la Teaca.

„Știam că străbunicii mei au avut o presă tradițională de ulei în Transilvania, mai exact în județul Bistrița. În trecut, uleiul de dovleac era considerat un leac și era consumat mai ales în perioada postului, datorită conținutului ridicat de fier. Oamenii aveau nevoie de fier, iar sursa principală este carnea. În timpul postului, corpul căuta instinctiv alternative bogate în acest element”, a explicat el, pentru publicație G4Food.

Străbunicii lui Olimpiu Simionca cultivau dovleci printre culturile de porumb. După recoltare, semințele erau uscate fie în cuptor, fie în aer liber, pentru a fi folosite ulterior la presarea uleiului.

El a povestit despre cum, odată cu introducerea erbicidelor și a noilor metode agricole, cultivarea tradițională a dovlecilor printre rândurile de porumb a devenit dificilă. Din acest motiv, mulți fermieri din județ au renunțat la această practică, concentrându-se doar pe porumb. În perioada comunistă, producția de semințe de dovleac a devenit și mai dificilă, iar uleiul de dovleac a rămas un produs rar și scump.

În Austria, însă, această metodă s-a păstrat

Când a fost în Austria, a observat că această tradiție a fost păstrată, deoarece în fostul Imperiu Austro-Ungar se producea ulei de semințe de dovleac. Inspirat de acest lucru, în 2011 a revenit în România cu intenția de a reînvia tradiția străbunicilor săi.

Olimpiu Simionca a decis să facă procesare încă de la început, acesta fiind scopul lui. Totuși, nu a găsit semințe de dovleac de bună calitate pe piață. „Mai existau câțiva mici producători, dar fiecare avea cantități foarte mici, semințele fiind uscate în condiții diferite. Unele erau insuficient uscate, altele prăjite prea tare, iar calitatea varia enorm”, a remarcat el. Astfel, și-a dat seama că nu avea altă opțiune decât să se ocupe și de agricultură.

Citește aici articolul!