RUSALII. Obiceiul ”Înstruțatului Boului” de la Figa, Căianu Mic și Tăure

Această datină are în centrul său animalul sacru, puternic, dătător de viaţă şi roade. Se sărbătoreşte în ziua de Rusalii în câteva sate precum: Tăure, Figa, Şieu-Cristur, Căianu Mare şi Căianu Mic. Structura acestui obicei agrar cuprinde următoarele etape: împletirea cununii de flori, împănatul boului, purtatul spre casa gospodarului, sosirea alaiului festiv la gazdă, ospăţul şi jocul.

FIGA: Este cel mai cunoscut obicei din Figa, iar la eveniment, ce se ţine în duminica de Rusalii, participă, în fiecare an, sute de localnici. Sărbătoarea din ziua de Rusalii se încheie, de obicei, cu dansuri şi cântece populare susţinute pe scena Căminului Cultural din Figa de ansamblurile folclorice ale Casei de Cultură ,,Radu Săplăcan” din Beclean, alături de alte formaţii de muzică populară din zonă.
Bătrânii satului spun că obiceiul le-a fost lăsat de moşii şi strămoşii lor, din generaţie în generaţie, de vreo 300-400 de ani, iar ei îl perpetuează cu sfinţenie an de an, lăsându-l moştenire fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor.

În duminica Rusaliilor, celui mai falnic patruped încornorat din sat i se pune cununa pe creştet, iar apoi este înhamat şi împodobit cu flori şi panglici colorate.

Dupa încheierea liturghiei oficiate la Biserica Ortodoxă din localitate, taurul este purtat de feciori de-a lungul satului, de la Biserică până în vârful unui deal, fiind însoţit de fete de măritat îmbracate în straie populare şi de călăreţi costumaţi, de asemenea, în portul de sărbătoare. Când ajung la locul cu pricina, feciorii duc boul înstruţat pe deal, iar apoi pornesc la vale, însoţind animalul împanat. Cam pe la jumătatea drumului, boul este lăsat liber, pentru ca fetele care-l aşteaptă în vale să-l poată atinge.

Tradiţia spune că fata care reuşeşte să prindă unul dintre coarnele boului se va mărita prima, în anul respectiv. Ritualul care urmează parcursul deal-vale se repetă de vreo 4-5 ori, după care boul înstrutat este dus în curtea Căminului Cultural din Figa, unde se adună toţi participanţii pentru a-l admira în voie şi pentru a se poza cu el.
În timpul ceremonialului ancestral, doi flăcai cu paparuga la brâu şi cu feţele acoperite aproape în totalitate sunt stropiţi cu galeţi pline cu apă de oamenii care urmăresc obiceiul de pe margine, pentru ca anul să fie unul mănos. Sărbatoarea este anunţată, popularizată şi animată de flăcăi călare, care întrerup din când în când ritualul, trecând în viteză prin mijlocul oamenilor.