Reportaj Libertatea. Lecția iubirii necondiționate a unei mame din Bistrița pentru fiul ei gay

Sub cerul roz de sfârșit de iunie, Dorina Albu pedalează din zona industrială a Bistriței spre satul în care locuiește. Poartă un ghiozdan mic în spate și nu își arată cei 48 de ani. Chiar și după 12 ore de muncă într-un magazin din zona industrială, se bucură de drum, de timpul care îi rămâne până la următoarea tură, câteva ore doar ale ei. „Așa liberă mă simt pe bicicletă, ca o pasăre”.

„Nu, are un iubit. E gay”

 Libertatea a fost mereu importantă pentru Dorina, deși a venit cu un preț greu. În 2000, anul despre care spune că a fost cel mai greu din viața ei, s-a despărțit de soțul ei, care era violent și o înșelase. A rămas singură, muncitoare într-o fabrică din Bistrița, nevoită să își crească fiul cu un salariu minim pe economie. Sprijin din partea familiei nu a avut, pentru că acea familie nu exista. Dar dacă nu ar fi plecat atunci din acea relație violentă, acum ar fi fost o altă femeie, crede Dorina. Una mai temătoare, mai dependentă, mai înfricată de ce spun cei din jur. „Eram umbra aia, în întunericul ăla, și nu ajungeam să fiu așa deschisă, să pot să vorbesc despre asta, să înțeleg”.

Dacă nu ar fi plecat, i-ar fi fost mai greu să își accepte fiul și să răspunde relaxată atunci când oamenii o întreabă dacă acesta are o iubită: „Nu, are un iubit. Este gay”.

Scrisorile de recunoștință

 După 20 de minute de pedalat, Dorina ajunge în apartamentul ei din sat. E o locuință cu trei camere, unde mai stă unul dintre frații ei, care e acum la muncă, schimbul 2. La geam și pe balcon are câteva ghivece cu regina nopții, singurele plante pe care le mai ține. A obosit să îngrijească.

Pe frigider sunt lipite multe vederi și scrisori de la fiul ei, Tobias Pasăre, în vârstă de 25 de ani. A absolvit Facultatea de Sociologie și lucrează acum în domeniul educației. Sunt trimise din locurile unde a călătorit, în care își exprimă recunoștința față de mama lui.

Citeşte întreaga ştire: „Pe Dumnezeu nu pot să pun mâna, pe fiul meu, da”. Lecția iubirii necondiționate a unei mame din Bistrița pentru fiul ei gay