Primii 100 de studenți la UMF - Extensia Bistrița încep cursurile. Vor deveni asistenți medicali

Incă din anul 2016 se discuta despre înfiinţarea, unui colegiu universitar pentru viitorii asistenţi medicali, în colaborare cu UMF Târgu Mureş, care pâna acum nu s-a realizat. Faptul că până la urmă acest deziderat a devenit realitate este de apreciat. Contestabil este modul triumfalist in care politicienii prezintă lucrurile, asumăndu-si meritele in realizarea obiectivului. Ba mai mult , Radu Moldovan- Președintele Consiliuluii Județean Bistrița-Năsăud a anunțat că se urmează construirea unui „campus universitar” pe str. Toamnei, un proiect de 10 milioane euro, cu finanțare europeană, prin POR 2021-2027, care va fi pus la dispoziția UMFST Târgu Mureș. În realitate este vorba despre clădirea unde a funcţionat Centrul de Plasament de tip familial pentru copii cu dizabilităţi şi care urmează a fi adaptată cerintelor UMF, după ce a devenit disponibilă ca urmare a transferării copiilor în Casa de tip familial din Viișoara și respectiv din Unirea. De fapt este vorba de o mare confuzie când vine vorba de Campus Universitar. Prin definitie un CAMPUS UNIVERSITAR inseamnă o platformă pe care sunt amplasate unități de învățământ superior cu toate dotările pentru învățământ , cercetare, locuințe pentru profesori și studenți, terenuri de sport, agrement etc. Prin urmare, nici vorbă de un campus universitar, desi Bistrita ar avea nevoie de un astfel de complex unde să fie adunate impreuna toate extensiile universitare , care in prezent sunt imprastiate in tot orasul in spatii improvizate. Un asemenea CAMPUS ar fi de natură să creeze un climat academic si o mai buna stabilitate a invătămantului universitar la Bistrita. De aceea, ar fi mai bine ca politicienii să respecte „Apelul la decență” lansat de filozoful Mihai Șora la deschiderea anului scolar: ”Politicianul nu are ce căuta la deschiderea anului școlar. Ești primarul unei comune și prețuiești educația copiilor, te-ai dat, precum Greuceanu, de trei ori peste cap și ai modernizat școala, ai investit într-o bibliotecă, în terenul de sport, spații de studiu și tehnologii ori toalete funcționale? Excelent. Dar acestea nu sunt motive ca să-ți impui prezența în fața copiilor și a profesorilor, să-ți faci campanie electorală, să le confiști, cu alte cuvinte, momentul bucuriei și al emoției la început de an (și în oricare dintre celelalte zile), să-ți bombezi pieptul și să blochezi microfonul. Cu cât ești mai decent și discret (dar nu mai puțin eficace în acțiunea ta politică), cinstit și chibzuit în gestionarea banului public, cu atât mai iute vei intra în conștiința oamenilor: fără să-i abuzezi psihic și fără să deposedezi profesorii de prerogativele și misiunea lor de gazde. Politicianul nu poate călca în incinta școlii decât în calitate de părinte, însoțindu-și copilul: fără sloganuri, sforăitoare fraze, citate false puse în gura lui Spiru Haret (care nu ți-a greșit cu nimic, de altminteri). Ești directorul unei școli și vrei să dai o încărcătură specială momentului festiv, la începutul anului? Te consulți cu ceilalți profesori, colegi de catedră, și invitați un campion pe care copiii îl adoră, un scriitor pe care cei mici îl citesc cu pasiune, un om de știință plin de har, un fost elev al școlii cu o carieră strălucită… Sunt atâtea feluri de a-i face pe copii să iubească școala și a-i feri de sporovăiala politică…”