Pr. Crin Triandafil-Theodorescu: "A posti înseamnă a urca un munte, a posti înseamnă să iubești"

Din când în când un termos cu ceai trece de la gură la gură, o împărtășanie cu mușețel și, mă aventurez eu, ceva lavandă uscată bine. Mi se confirmă că da și cică și ceva mentă; să fie primit, zic Doamne-ajută și dau termosul mai departe, la altă gură visătoare.

Și apoi vârful, împodobit în lumină, mustind de bucurie, și lumea întreagă întinsă la picioare, și soarele lipit straturi-straturi pe obrazul tău, și-ți tragi rucsacul sub ceafă și închizi ochii a toropeală și-a dor de mare și înainte de a înțelege adormi și visezi mari călătorii în sandale albastre, deșerturi uscate și calde și cerșetori pe care-i cheamă Carol, Augustin și Dorin.

Și ei, deodată, tăcând. Pentru că dormi. Și se face o liniște mare în jurul tău, sunt îngropate toate glumele pentru mai târziu, ca veverițele care-și îngroapă nucile pentru altă dată, și nimeni nu mai mișcă un timp, veghiindu-ți somnul. Bețele de trakking înfipte în pământul mustind așteaptă nerăbdătoare să mai departe și să mai sus, și ei toți, în jurul tău, tăcând și șoptind cuminți,

Pentru că tu dormi și visezi.

A posti înseamnă a urca un munte.

A posti înseamnă a-l îmbrăca pe celălalt în tăceri protectoare.

A posti însemnă să veghezi visul celuilalt.

A posti înseamnă să iubești.