OPINIE. They… cei care merg la școală din plăcere: vocația e una, meseria cu totul altceva

Politic vorbind, dincolo de oameni sunt zidurile pe care ei le tot ridică: vorbim prea mult de școală, dar nu facem nimic pentru Ea.  Politic vorbind, numirea lui Mihai Mureșan la șefia Inspectoratului Școlar Județean nu a fost cea mai bună decizie. Acum, după ce scandalul din jurul celor două licee vocaționale s-a rostogolit de la pumnul de zăpadă la ditamai aisbergul, iar asta pe fondul tensiunilor de la vârful PNL, situația e și mai nașpa. Politic vorbind, decizia e la Turc, moral vorbind la Mureșan, doar că nu e vorba de alb și negru. E mult mai complicat… Elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru omul care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită… Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sau trecerea nepăsătoare sunt de la diavol. Samariteanul n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă.

Lipsa comunicării dinspre partide spre presă și cetățeni, de la serviciile deconcentrate spre aceiași amărâți cetățeni, este una veche de când e pământul ăsta democrat, adică nu se comunică, fie ei din PNL, PSD, UDMR, PDL, mai nou USR-Plus, ca, nah, e greu la guvernare.

Modul cum a ”comunicat” profesorul Mihai Mureșan de-a lungul și latul acestei crize a învățământului din BN, mai scoate la iveală ceva mult mai grav: absența empatiei, a disponibilității de-ai asculta și pe alții, pe ceilalți. Mai dureroasă e graba cu care se taie clasele de la liceele vocaționale, locul unde elevii fac din plăcerea talentului cu care au fost hăruiți,  școală, le place al naibii de mult

THEY…

They… cei care merg la școală din plăcere, cu bucuria unei zile în care vor mai primi niște răspunsuri la întrebările existențiale de viitori creatori. Arhitecți, pictori, muzicieni, sculptori, artiști plastici, sunt oamenii fără de care lumea nu merge înainte. Într-adevăr, știința face ca inimă să mai bată, ca trupul să mai funcționeze în anumite limite, dar spiritul atinge, uneori, inima lui Dumnezeu. O lumea fără cultură, fără cărți, muzică și artă plastică, este o lume singură, iar eu de asta mă tem cel mai tare: de oameni tot mai singuri în neputința și lipsa de dorință, de voință, de-al vedea pe celalalt dincolo de interesele meschine ale lui sau ale grupului.

Samariteanul nu a fost numai atent, el a știut să vadă. El a simțit că trebuie să ajute… Ce văd acum oamenii? Doar interesul imediat și avatarul din rețea. Flămânzi de efemer și de tehnologie, nu ne vom putea ridica nici măcar un centimetru, un singur centimetru de la sol, iar de fugit nu vom putea face aceasta: nu vom avea unde, nu vom avea cum. Lumea lui ALS OB, a lui Voicu Bugariu, trăirea „psihică” a nenumărate vieți, la alegere, prin conservarea trupului pe termen nelimitat. Nu mai e mult, pare-mi-se. Dincolo de toate astea e neantul, nimicul, pentru că vor dispărea toate punctele de referință și treptele valorice.

Politically correct, Mureșan ar trebui să plece pentru că nu a avut empatie și nu a știut să comunice, dar nu la pensie sau  la ”Liviu”, ci la THEY, la un liceu vocațional unde să predea fizica la o clasă de viitori arhitecți sau la o clasă de artă! Eu îl asigur că toți acei elevi ce merg la școală cu bucurie, îl vor trata cu tot respectul pe care îl merită un prof de fizică, materie opțională probabil, asta pentru că, artiștii sau viitorii artiști au învățat să dea Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale  lui Dumnezeu.

Alin Cordoș – propolitica.ro