Nicușor Dan l-a desemnat pe Ilie Bolojan pentru funcția de premier

Greul abia acum începe. La sfârsitul anului 2024 România a ajuns la cel mai mare deficit bugetar fapt pentru care țara noastră a primit semnale negative cu privire la degradarea ratingului suveran. Astfel, agențiile Fitch Ratings și S&P Global Ratings au avut deja, o perspectiva de la „stabilă” la „negativă” în martie 2025, plasând România, la un pas de ratingul „junk”. Agenția Fitch Ratings va face o reevaluare a ratingului la jumătatea lunii august. Cu atât mai mult, noul guvern trebuie să vină cu un program de guvernare coerent privind reducerea deficitelor record și stabilizarea datoriei publice, printr-un pachet de măsuri după cum urmează: -stoparea evaziunii fiscale; -reducerea și să eficientizarea cheltuielilor statului; -guvernanță și management profesionist la companiile de stat; -simplificarea accesării fondurilor europene; -reducerea birocrației prin digitalizare; -legea salarizării în sistemul public si reforma sistemului de angajări la stat ; -reforma sistemului electoral; -reforma administrativ-teritorială . Un rol esential in echilibrarea deficitului bugetar joacă absorbtia fondurilor europene. România are la dispoziție aproximativ 80 de miliarde de euro aflate la dispozitie provenind din două categorii de fonduri europene și anume : -PNRR cu circa 30 de miliarde din care jumatate nerambursabili, iar jumatate imprumuturi cu dobândă mică si cu scadentă în 2026; -Politica de Coeziune 2021-2027 cu 45,1 miliarde de euro, dintre care 31,5 miliarde de euro alocare europeană și 13,6 miliarde euro cofinantare din contribuție națională și cu scadentă în 2029 . Uniunea Europeană a creat un sistem de clasificare comun al unităților teritoriale din țările membre denumit NUTS (Nomenclature of territorial units for statistics), având drept scop realizarea de analize socioeconomice în cadrul regiunilor, cât și pentru încadrarea intervențiilor în contextul politicii de coeziune a UE. Nivelul NUTS căruia îi aparține o unitate administrativă este stabilit pe baza numărului de locuitori si anume: -NUTS 1: Minim 3 milioane; Maxim 7 milioane; -NUTS 2: Minim 800.000 ; Maxim 3 milioane, echivalent cu regiunile de dezvoltare ; -NUTS 3: Minim 150.000 ; Maxim 800.000, echivalent cu actualele județe de la noi ; România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin reorganizarea administrativ-teritorială s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj al reformei administrtive este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară. Chiar si la atragerea de fonduri europene au existat sincope deoarece România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. Din această cauză diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi dispune de un aparat administrativ supradimensionat, dar fără ca acesta să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București. Asadar, Uniunea Europeană nu recunoaste caracterul de regiune decât dacă ai minimum 800.000 de locuitori, iar in România nici un judet nu indeplineste acest criteriu. Dacă nu ai 800.000 de locuitori nu esti considerat regiune si deci nu poti sa depui direct proiecte pentru accesarea de fonduri europene, nefiind eligibil. Din această cauză România pierde multi bani europeni fiindcă totul depinde de guvernul de la Bucuresti unde lucrurile se miscă foarte greu. Prin urmare, schimbarea nu mai suportă amânare, iar reforma administrativ-teritorială este o necesitate si aceasta se poate face foarte simplu fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Această comasare contribuie la reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene. Prin reducerea numărului de judete s-ar reduce automat si numărul de prefecturi si institutii deconcentrate care in prezent sunt răspândite în cele 40 de judete si în municipiul București. De asemenea, in România sunt 2862 de comune din care 2.390 au sub 5.000 de locuitori, 891 n-au nici măcar 2.000 de oameni. Avem 216 orașe din care 117 au sub zece mii de cetățeni. Au însă aparate birocratice stufoase care le conduc, în mai toate cazurile cu ajutor de la stat. 2.593 de localități au beneficiat de fonduri din bugetul statului pentru a putea să funcționeze. Și așa se întâmplă în fiecare an. Si aici e nevoie de o comasare a satelor astfel încât să rezulte comune cu minimum 5000 de locuitori capabile să-si asigure cheltuielile de functionare din bugete proprii. In concluzie, e nevoie de o reformă administrativ-teritorială care să asigure dezvoltarea economico- socială a țării pe o bază sustenabilă. Noul guvern ar trebui să vină cu un program de guvernare pe perioada până în 2028, care să includă măsuri de reducere a deficitului bugetar. Numai ca si aici PSD-ul vine cu pretenția absurdă pentru o nouă rotativă guvernamentală, după modelul celei dintre “Nicu şi Marcel”, care nu a dus la nimic bun. Dimpotrivă. Găselnița cu rotativă guvernamentală a pornit in anul 2021 de la Klaus Iohannis, care pentru linistea lui la Cotroceni, le-a băgat liberalilor mortul in casă prin alianta cu PSD la guvernare, desi Partidul Național Liberal avea o decizie statutară a Biroului politic Național prin care practic se interzice orice colaborare cu PSD. Atunci s-a convenit ca primul-ministru și alte câteva ministere importante să fie schimbate la fiecare 1 an și jumătate. Prima dată a fost numit premier liberalul Nicolae Ciucă iar guvernul său a fost investit pe 25 noiembrie, 2021. După ce acesta a dormit in cizmele statului timp de 1 an și jumătate, pe 12 iunie 2023, Nicolae Ciucă și-a depus mandatul de prim-ministru si a urmat rotativa din 15 iunie 2023, cand Marcel Ciolacu a fost învestit de către parlament în funcția de prim-ministru. Ba mai mult, dupa rotativa guvernamentală din iunie, 2023 când PSD-istul Marcel Ciolacu a preluat functia de premier , acesta a blocat toate reformele sustinând că urmează un an electoral si nu schimbi regulile în timpul jocului. Care joc?! Asadar, în loc să se concentreze pe realizarea reformelor prevăzute in programul de guvernare si , cele două partide s-au acuzat reciproc si s-au ocupat mai mult de tot felul de manevre nedemocratice prin lipsa de coerenţă a deciziilor ceea ce a reprezentat o frână in dezvoltarea economică a ţării. Rezultatul rotativei a fost acela că au mai trecut 4 ani degeaba in care cei doi lideri ai monstruoasei colalţii PNL-PSD au fost mai preocupaţi de amânarea reformelor atât de necesare economiei si astfel am ajuns in anul 2024 la un nou ciclu de alegeri si cu o ţară înglodată într-un deficit bugetar excesiv. In plus, guvernul Ciolacu a recurs la tot felul de “aranjanente electorale” dubioase precum listă comună la europarlamentare, comasarea alegerilor europarlamentare cu cele locale, schimbarea datei alegerilor prezidentiale, etc. Astfel s-a ajuns la anularea alegerilor prezidentiale din 2024 si organizarea lor in luna mai, 2025, cu consecinţe dezastruose pentru ţară.