Începând din acest an, Asociaţia Autism Europa Bistriţa – Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ Bistriţa renunță să mai participe la concursurile de proiecte pentru fonduri nerambursabile derulate de Primăria Bistrița și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Anunțul a fost făcut de președintele asociației, Ana Dragu. Ana Dragu spune că asociația va renunța […]
Începând din acest an, Asociaţia Autism Europa Bistriţa – Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ Bistriţa renunță să mai participe la concursurile de proiecte pentru fonduri nerambursabile derulate de Primăria Bistrița și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Anunțul a fost făcut de președintele asociației, Ana Dragu.
Ana Dragu spune că asociația va renunța la aceste fonduri absolut irelevante pentru proiecte serioase în domeniul social până în momentul în care cele două instituții își vor regândi strategiile de susținere a proiectelor sociale.
Motivele care i-au determinat pe reprezentanții asociației să renunțe:
1. Fondurile alocate proiectelor pe domeniul SOCIAL sunt absolut rușinoase, un ONG putând accesa anual între maxim 5000 RON (CJ) – max. 15.000 RON (PMB). Bani cu care nu se poate face absolut nimic, decât poate să cumpărăm hârtie pentru imprimarea kilometrilor de hârțoage pe care trebuie să le completăm în vederea justificării proiectelor?! Spre comparație,
JYSK Romania ne sponsorizează anual cu circa 50.000 lei.
2. Ghidurile aplicantului se modifică de la an la an, sunt prost gândite, inflexibile și prost scrise, lăsând loc pentru joc de glezne din partea tuturor partenerilor. Și de interpretări la fiecare paragraf. În plus, fondurile alocate pe domeniile SPORT și Cultură sunt mult mai generoase.
3. Deși factorii de decizie din aceste instituții și-au manifestat în repetate rânduri dorința de a îmbunătăți aceste aspecte birocratice, în fapt nu s-a schimbat nimic de ani de zile.
4. Ghidurile se întocmesc fără consultarea ONG-urilor care sunt, în fond beneficiarii acestor proiecte.
5. Domeniul SOCIAL este unul extrem de important și cu toate că di n 2009 oferim servicii de terapie de recuperare esențiale și INEXISTENTE pe piață, nu ni s-a oferit niciodată șansa de a concura cu serviciile sociale din centrele de recuperare de stat. Cu toată modestia, suntem mai competenți și nici nu sugativăm bani publici.
5. După 12 ani de la înființare și de activitate intensă cu rezultate foarte bune singurul sprijin financiar de care beneficiem este scutirea de chirie pe spațiul în care funcționează Centrul. Acesta este pus la dispoziție gratuit de către Consiliul Județean, grație implicării dl. președinte
Emil Radu Moldovan. Veți spune că e și ăsta un ajutor și chiar așa și este, însă la un buget lunar de 47.000 de lei, 50 de beneficiari diagnosticați cu autism și 16 terapeuți specializați în tulburări de dezvoltare nu e suficient. Oferim de 12 ani servicii sociale și terapeutice profesioniste aproape exclusiv din fonduri private adunate de echipa Micul Prinț și de PĂRINȚII și așa greu încercați de soartă, cu vieți semidistruse de povara unui diagnostic pe viață.
6. Majoritatea serviciilor pe care le oferim sunt gratuite și constau în servicii sociale, evaluare și psihodiagnostic, logopedie, terapie comportamenlă, kinetoterapie, terapie prin muzică, integrare socio-școlară, formare terapeuți, formare cadre didactice, formare însoțitori școlari, lobby și campanii de conștientizare, consilierea familiei și grupuri de suport. Totul pentru copii și tineri cu dizabilități grave. Mai zic? Aș vrea să văd care dintre serviciile sociale coordonate și finanțate de cele două instituții se ridică la aceste standarde. Deși bugetele lor sunt uriașe.
7. Ne-am săturat de birocrație, ne-am să facem totul SINGURI și ne-am săturat de praf în ochi și firmituri. Ni se rupe inima să vedem cum listele de așteptare ale centrului sunt tot mai lungi și mai încărcate de durerea părinților care văd pe zi ce trece cum scad șansele copiilor la recuperare și integrare pentru că nu primesc aceste servicii gratuite de la stat, așa cum ar fi normal, depinzând exclusiv de locurile disponibile la terapie pe care noi ar trebui să le avem, dar nu le avem. Și da, ne-am săturat să scriem proiecte aiuristice, doar ca să corespundă unor ghiduri idioate pentru doi lei. Cu care nu putem face nimic, cu atât mai mult să le oferim beneficiarilor noștri șansa la o viață decentă.
COMENTARII