INTERVIU | Micii fotbaliști din comuna Șanț, la faza finală a Cupei Satelor

Pentru echipa din comuna Șanț (Bistrița-Năsăud), deplasarea la Gura Râului, pentru finala Cupei Satelor, e în primul rând o șansă de a ieși din rutină și ca jucătorii să se facă remarcați.

Dorel Bonchis, cel care i-a înscris pe copiii din Șanț în competiție, a simțit pe propria piele cât de important a fost succesul lor în competiție pentru comunitate, când oamenii care-l întâlneau pe stradă îl felicitau pentru rezultat.

Vor merge la faza finală, care are loc de pe 20 până pe 22 mai, fără presiunea rezultatelor, însă cu scopul de a se autodepăși.

Ce v-a motivat să vă înscrieți la Cupa Satelor? Ați participat și la prima ediție?
La prima ediție am înscris echipa, dar eu am fost plecat din țară și am ratat-o. Și acum eu m-am ocupat de copii, i-am înscris, m-am dus cu ei peste tot. Atmsofera e foarte bună și când aud că vreau să-i înscriu undeva, sunt foarte bucuroși. Nu-i sperie competiția. Sunt și unii care sunt mai timizi, de exemplu doi dintre ei nu vor să vină la faza finală, că nu au călătorit așa departe de casă, mai ales fără părinți.

Le-am zis, poate e o ocazie unică. Eu am participat la o grămadă de competiții și știu cum e. Acum câțiva ani am avut la Cupa Tymbark o grupă de 2005 fantastică, am pierdut finala pe țară la Zalău.

Sunt și părinți care vor merge la Sibiu să-i susțină pe copii?
Din păcate nu, că autobuzul școlar cu care mergem are doar 14 locuri și nu prea are cină să meargă cu mașina. Înainte era altfel, mai mergeam în deplasări, veneau și părinții și ne susțineau. Dar avem și copii care nu au o situație materială foarte bună, n-au mașină, n-au cu ce să meargă. 

Cum e situația în comună, vin copiii la fotbal? Sunt doritori să joace?
Ei vin, dar sunt unii care se retrag după 2-3 săptămâni. Dacă văd la început că e antrenamentul mai ușor, continuă să vină, dar când începem să-i punem la efort mai mărișor, mai sunt care abandonează. Dar sunt care se prind. La clubul nostru avem înscriși vreo 30 de copii, de vârste diferite. De exemplu, la Cupa Satelor, am avut doar trei copii născuți în 2009. Vreo patru din 2010, doi din 2011 – unul dintre cei din 2011 e fundaș central, celălalt joacă atacant. Dar au făcut față, au ratat penalty-uri, am avut și vreo trei bare cu Bihor, iar cu ceilalți adversari n-am avut probleme.

Cum ați sărbătorit calificarea în finală?
Ne-am întors în comună, ne-am dus la o masă, am mers la Primărie. Primăria le-a promis copiilor că-i va duce la un parc de distracții, că le va da o masă, după faza finală. După ce a fost postat pe rețelele de socializare, cine mă vedea prin comună, veneau la mine, mă felicitau. Am sunat pe cineva cu o rugăminte, mi-a zis că i s-a făcut pielea de găină când a auzit că ne-am calificat.