Efectele lipsei dinților

În lipsa dinților, atât masticația cât și estetica au de suferit. În plus, osul maxilar, acolo unde nu mai există dinte sau dinți se va resorbi, adică se va topi, astfel încât inserarea unui implant vă fi riscantă sau chiar imposibilă în lipsa unor manopere suplimentare, cum ar fi cele de adiție de os, prin care se reface volumul osos astfel încât implantul să se poată ancora ferm.

Când se pierd grupe mari de dinți sau chiar toți dinții estetica facială are mult de suferit. Oasele maxilare se resorb, iar structurile fetii încep să se modifice: buzele capătă un aspect înfundat și subțiat, apar numeroase riduri în jurul gurii și lângă nas, dimensiunea verticală scade. Într-un cuvânt, fața capătă un aspect de îmbătrânire prematura ceea ce constituie un mare dezavantaj.

În plus, masticația cu proteze mobile atinge o eficiență de maxim 10% și multe din alimentele preferate sunt constant evitate. Pacientul, chiar dacă nu recunoaște, începe să resimtă probleme psiho-sociale, dezvoltând ticuri faciale, este permanent obsedat de mobilitatea protezelor, evită să zâmbească și să mănânce, ajungând chiar să se izoleze.

Atunci când se pierde un dinte, iar acesta nu este înlocuit, atât dinții vecini, dar și cei antagoniști sau opuși vor migra, schimbandu-și poziția corectă. Acest fapt va conduce la dezechilibre ale mușcăturii care se pot agrava prin afectarea musculaturii masticatorii sau a articulației temporo-mandiblare. Astfel, pacientul va experimenta oboseala musculară și dureri nejustificate în regiunea capului, precum și un permanent discomfort la nivelul danturii și a vecinătăților ei.

Dinții migrați vor retentiona mai ușor placa bacteriană și tartru, ceea ce va conduce la instalarea infecțiilor, atât la nivel dentar prin apariția și complicarea cariilor cu afecțiuni ale canalelor cât și la nivel gingivo-parodontal prin instalarea și progresarea diverselor forme de boala parodontală. Un tratament eficient cu implanturi dentare este acela care restaurează estetic și funcțional dantura pentru cel puțin 30-40 de ani, adică predictibil pe termen lung. Acest deziderat poate fi atins numai prin implicarea totală de ambele părți: de partea medicului, prin investigare atentă, diagnostic corect și planificare interdisciplinară și de partea pacientului prin păstrarea unei igiene orale riguroase la domiciliu, respectarea celor două controale anuale și evitarea sau renunțarea la fumat.

Mihaela Ivan – Doctor Stomatolog, Implantolog și Estetică Dentară