Dudul – multiple căi de întrebuințare: sursă de fructe gustoase, hrană pentru viermii de mătase, „medicament” și lemn transformat în inedite piese de artizanat Dudul (Morus) sau agud (cunoscut în Ardeal și sub denumirile regionale de „frăgar” sau „pomnițer”), este o specie de foioase care crește mai ales în regiunile temperate sau subtropicale din Asia, […]
Dudul – multiple căi de întrebuințare: sursă de fructe gustoase, hrană pentru viermii de mătase, „medicament” și lemn transformat în inedite piese de artizanat
Dudul (Morus) sau agud (cunoscut în Ardeal și sub denumirile regionale de „frăgar” sau „pomnițer”), este o specie de foioase care crește mai ales în regiunile temperate sau subtropicale din Asia, Africa, Europa și America de Nord, majoritatea speciilor fiind originare din Asia.
Dudul poate ajunge la o înălțime de 15 metri, cu tulpina dreaptă, gri, ramificată de la înălțime mică, cu coroana rară. Acesta înflorește în luna mai, dar doar după ce dispare pericolul înghețului, devenind, din acest motiv, un simbol al răbdării. Atunci când dă în floare, o face atât de repede încât pare că acest lucru s-a întâmplat peste noapte, simbolizând din această cauză iuțeala, promptitudinea și înțelepciunea. Nu întâmplător, grecii antici au dedicat acest arbore zeiței înțelepciunii – Athena, iar romanii – zeiței Minerva.
Planta rodește numai de la vârsta de 7-9 ani. Fructul (duda) este compus din numeroase drupe false, mici, dispuse pe axul inflorescenței.
Din multele specii de dud, cele mai răspândite sunt dudul alb (Morus alba), originar din Japonia și China și dudul negru (Morus nigra), originar din Persia.
În Europa, dudul a fost introdus în secolul al XII-lea. În România, el crește în stare sălbatică în zonele de câmpie și pe dealuri joase, fiind regăsit adesea și în gospodăriile sau grădinile oamenilor.
Dudul are numeroase întrebuințări, fiind o specie extrem de îndrăgită de români. Fructele de dud, extrem de gustoase și de apetisante, sunt râvnite atât de către copii, cât și de către adulți.
Fructele de dud sunt bogate în grupul de vitamine B, vitamina K și în minerale precum calciu, fosfor, fier, magneziu, potasiu, mangan, conțin vitamina C și vitaminele A și E, acid folic și betacaroten. Sunt sursă de proteine, fier și antioxidanți (resveratrol). Resveratrolul ajută la prevenirea semnelor de îmbătrânire și distruge celulele canceroase. (Sursă text:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dud).
Frunzele de dud alb, subțiri și diferite ca formă, constituie o excelentă sursă de hrană pentru viermii de mătase. Pentru a produce un kilogram de mătase este nevoie de 3000 de viermi de mătase care, pentru aceasta, mănâncă 104 kg de frunze de dud. Din firul de mătase naturală se realizează ii și marame de borangic, cămăși și alte țesături de mare valoare și finețe.
Pe de altă parte, lemnul de dud este utilizat la fabricarea butoaielor folosite pentru învechirea țuicii, iar așa putem explica și legătura inedită dintre acesta și horinca maramureșeană.
Datorită proprietăților sale deosebite, lemnul de dud este preferat și folosit și de către meșterii populari din Maramureș pentru crearea și realizarea unor piese mici de artizanat care sunt introduse (după o tehnică specială) în sticlele de horincă, dându-i acesteia o culoare frumoasă, dar păstrându-i totodată intacte proprietățile inițiale – tăria și gustul.
Photo credit: Arhiva personală Smaranda Mureșan.
Text realizat și postare propusă de etnolog drd. Smaranda Mureșan, cercetător științific, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
COMENTARII