Cum să devii productiv fără să ajungi copleșit de situație

28 februarie… după câteva săptămâni bune de plâns, stări nașpa, monotonie, stat în casă și multe altele… am decis că a venit timpul să încetez cu această „depresie”, deoarece simțeam că nu mă mai regăsesc în persoana care eram înainte.  Toate acestea s-au adunat într-un timp de aproximativ 2 luni.

  Principalul motiv a fost starea destul de gravă a sănatății mamei mele. Plângeam zi de zi, și îmi era frică să nu pierd cea mai importantă persoană din viata mea. Cea care mă iubea necondiționat și îmi era aproape mereu. Iar după această perioadă foarte grea pentru mine, am trecut și printr-o despărțire de o persoană la care am ținut enorm (….)

  Văzând că mama își revine încet, încet mi-a dat putere să mă simt mai bine. Și văzând că ea poate, m-a determinat să cred că și eu pot să fac o schimbare și să nu mă vadă suferind deoarece îmi era frică să nu-i fac rău. În acea perioadă aveam nevoie de cineva care să mă încurajeze să merg mai departe, să fie alături de mine sau efectiv să mă sprijine psihic. Dar nimeni dintre prietenii mei (și aveam destui de mulți la număr), nu îi pot numi prieteni… nu m-a sprijinit.

Și așa a trebuit să mă trezesc la realitate singură și să văd că nu sunt eu cea de dinainte. Efectiv nu mai aveam încredere nici în mine, nici în alte persoane. Și cum vă ziceam, în data de 28 februarie, (nu am cum să uit această dată care a fost începutul altui om din mine) în ziua aceea mi-am luat o simplă agendă din sertarul biroului și am început să scriu toate aspectele atât fizice cât și emoționale pe care mi-am dorit să le schimb. Mi-am făcut și un program în care am inclus treptat: sportul, cititul, cursurile pentru școală, mâncatul sănatos, și mai ales timp pentru a petrece cu familia.

 Am început de la un program restrâns și am început să îl dezvolt in funcție de cum mă simțeam eu mai bine. La început am început să fac câte puțin în fiecare zi cu totul că inițial mi se parea destul de complicat.        

Dar nu m-am dat bătută. Pe zi ce trece încerc să îmi perfecționez tot mai bine programul. Astfel, vreau să-mi depășesc limitele. Și totodată am început să ies și să am din nou încredere în persoane, deoarece acum știu diferenția mai bine prietenii adevărați de cei falși.

 Sfatul meu pentru persoanele care nu au încredere în ele, nu se simt bine în corpul lor, au o monotonie de ceva, este să încercați să vă organizați o agendă și să vă faceți un program în funcție de nevoile lor. La început, puteți să începeți un program mai lejer dar să vă țineți in fiecare zi de el. Nu vă dați batuți, vin perioade și mai grele pe care trebuie să le trecem cu bine!

Ionuța Budăcan