Cicoarea – Zână a florilor

Cicoarea este o plantă care crește prin fânețe, locuri virane și pe marginea drumurilor, fiind invocată în farmece de fetele necăsătorite ca să pună pe jar inima pețitorilor. Se credea că tinerele care o puneau sub căpătâi împreună cu cămașa celor doriți, îi vedeau în vis, iar cele care se afumau sau se spălau cu floare de cicoare scăpau „de urât” și de farmecele vrăjitoarelor.

Într-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu Zâna Florilor care se spăla cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pământeană îi refuză spunându-le: „Soare, soțior,/ E tot călător,/ Ziua peste sate,/ Noaptea peste ape!”. Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare: „Lăsa-ți-mi-o în pace,/ Că mi-o voi preface/ Floare de cicoare/ Cu ochii după Soare,/ Când oi răsări,/ Ea s-o-nveseli!/ Când oi asfinți,/ Ea s-a ofili;/ Când oi scăpăta/ Ea s-a aduna”.

De atunci, se spune că cicoarea stă tot cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, și se desfac dimineața, la răsărit.

Sursă text: Ion Ghinoiu, „Calendarul țăranului român – Zile și mituri”, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2019, pag. 230-231.

Photo credit: Alina Predescu.

Postare propusă de Alina Predescu, Referent Biroul Cultură Tradițională, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.