Încă de pe vremea străbunilor noștri, salvia era o plantă deosebit de lăudată și prețuită. Un vers din anul 1300 spunea: ,,De ce să moară omul, când în grădină crește salvia?”. Chiar numele oglindește marea apreciere de care s-a bucurat această plantă de leac din partea oamenilor încă din timpuri îndepărtate. Denumirea de salvia derivă […]
Încă de pe vremea străbunilor noștri, salvia era o plantă deosebit de lăudată și prețuită. Un vers din anul 1300 spunea: ,,De ce să moară omul, când în grădină crește salvia?”.
Chiar numele oglindește marea apreciere de care s-a bucurat această plantă de leac din partea oamenilor încă din timpuri îndepărtate. Denumirea de salvia derivă din cuvântul latinesc ,,salvare” a vindeca, a însănătoși).
Dintr-o frumoasă carte veche despre plante medicinale reiese cât de mult era stimată pe vremuri salvia: ,,Când Maica Domnului a trebuit să fugă cu copilul Isus din fața lui Irod, a rugat toate florile de câmp să o ajute; dar nici una nu i-a oferit adăpost. Atunci s-a înclinat către salvie și iată, aici a găsit refugiu. Sub frunzele sale dese și ocrotitoare, s-a ascuns pe sine însăși și a adăpostit pruncul în fața aprozilor lui Irod. Aceștia au trecut pe lângă ei fără ai vedea. După ce pericolul a fost depășit, Maica Domnului a ieșit din ascunzătoare și a vorbit afectuos salviei: „De azi înainte și până în vecii vecilor vei fi o floare preferată oamenilor. Îți dau putere să vindeci oamenii de orice boală; salvează-i de la moarte, cum ai făcut cu mine”. De atunci salvia înflorește orișicând întru salvarea și ajutorarea oamenilor.
Salvia se folosește ca plantă medicinală. Ceaiul are un efect benefic „asupra ficatului, înlăturând balonările, are acțiune depurativă, elimină mucozitățile prea abundente din aparatul respirator și stomac, stimulează pofta de mâncare și combate tulburările intestinale. Se recomandă și pentru amigdalite, boli de gât, abcese dentare. Pe înțepăturile de insecte se aplică frunze de salvie mărunțite”.
Pe lângă folosirea cu rezultate bune a salviei ca plantă medicinală, ea se mai întrebuințează în porții foarte mici, asemănător cimbrului la mâncăruri grase. În anumite zone se folosește chiar și la prăjituri sau cozonac.
Sursă text: Maria Treben ,,Sănătate din farmacia Domnului”, Editura Hunga-Print, Budapesta.
Postare propusă de Camelia Năsăudean – Referent Multimedia, Biroul Cultură Tradițională – Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
COMENTARII