Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: Penele de pasăre (FOTO)

„Penele de pasăre (găină, rață, gâscă, curcă) au diferite întrebuințări. Penele se păstrează de câte ori se taie aceste păsări. Niciodată nu se păstrează penele de la păsările care mor de boleșniță (boală molipsitoare ușoară).
Păsările se opăresc întâi în apă clocotită, apoi li se jumulesc penele care, fiind ude, se pun la uscat. Unele gospodine separă penele, lăsând deoparte penele mari din aripile și coada găinii.

Penele se folosesc la umplutul pernelor, pernițelor, saltelelor, realizarea podoabelor sau pentru scris.
Perna („perina”) se umple cu pene tocate sau pene „stujite”, adică separate de partea tare. „Fundul de perină” este un săculeț de pânză groasă umplut cu pene. Acesta se îmbracă într-o față. Când aceasta se murdărește se spală și se poate îmbrăca din nou perina. Fața de perină poate fi cusută cu nasturi.

Penele (în culoare naturală sau vopsite) se mai folosesc ca și podoabă la pălării, bijuterii artizanale și mărțișoare.
Pana de scris, care astăzi nu se mai găsește nicăieri, acest „vechi condeiu” se făcea din pană de gâscă. Penele de gâscă le folosesc cobzarii români și romi pentru cobzele lor. Ei despică pana în două, o taie, scoate miezul cel subțire și fiecare parte o îndoaie în două, iar cu aceasta ating strunele.”
Proverbe:
,,Doar n-am să-l cresc pe puf”;
„Sabia n-are putere acolo unde e pana”. (Autor: Viorel Bageacu, „Cugetări persane”, Editura Albatros, București).
„Pana-i o sabie, dar mai înțeleaptă” (Farrokhi, Autor: Viorel Bageacu, „Cugetări persane”, Editura Albatros, București).

Sursă text: Tudor Pamfilie, „Industria casnică la români”, Editura „Cooperativa”, București, 1910, pag. 14-15.
Photo credit: Arhiva Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud
Postare propusă de Camelia Năsăudean – Referent Multimedia, Biroul Cultură Tradițională – Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.