Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: Ovidenia: Lumina de veci

În această zi Biserica sărbătorește intrarea în biserică a Maicii Domnului, Fecioara Maria. Acum se deschid cerurile și se fac praznice pentru cei care au murit de moarte năpraznică. Ziua Ovideniei (21 noiembrie) este mult așteptată mai ales de către femei, pentru că aveau prilejul să dea de pomană „lumina de veci”, lumânarea care nu […]

În această zi Biserica sărbătorește intrarea în biserică a Maicii Domnului, Fecioara Maria. Acum se deschid cerurile și se fac praznice pentru cei care au murit de moarte năpraznică.
Ziua Ovideniei (21 noiembrie) este mult așteptată mai ales de către femei, pentru că aveau prilejul să dea de pomană „lumina de veci”, lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă.
Se obișnuiește ca în această zi să se dea de pomană lumânări aprinse, însoțite de colăcei și căni cu apă sau vin, precum și „de-ale gurii și-mbrăcării” pentru ca oamenii să se asigure pentru lumea de dincolo.
Prin unele sate era îndătinat să se aprindă lumânări prin colțurile casei și să se facă pomeniri (Moșii de Ovidenie) pentru cei morți prin înec sau alte accidente, pentru cei cărora nu le-a ars lumânarea la căpătâi, când au trecut la cele veșnice. Aceste lumânări erau uneori lungi, de înălțimea unui om sau cât tocul ușii, se încolăceau în formă de spirală și ardeau toată ziua; erau identice și aveau aceeași funcționalitate ca și toiagul vieții de la înmormântări.
Ovidenia coincidea în calendarul popular cu ziua de celebrare a celei mai năpraznice divinități populare, protectoare a lupilor (Filip cel Ciunt sau Filip cel Șchiop), pentru care se săvârșeau ritualuri speciale în vederea feririi oamenilor de furia lupilor, și pentru ocrotirea oilor de atacurile acestor sălbăticiuni.
Aceasta este ziua propice pentru prognozări meteorologice; dacă ningea se considera că iarna va fi grea, iar de era senin, vara viitoare avea să fie secetoasă.
Ziua se ținea și pentru sănătatea ochilor, oamenii duceau la biserică câte un fuior de cânepă spre sfințire, cu care apoi se ștergeau la ochi în caz de nevoie.
Această sărbătoare, în versiune populară marca un scenariu ritual de renovare a timpului îmbătrânit, acum, când ne îndreptăm către sfârșitul anului.
 
Material îngrijit de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.
Sursă text: Mihai Camilar, „Calendarul popular bucovinean”, Ed. Mușatinii, Suceava, 2012, pag. 270-271.

Etichetele acestui articol sunt Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud

COMENTARII


CELE MAI CITITE ȘTIRI


ULTIMELE COMENTARII

Iliescu Andrei

03.11.2026

Ivan Turbină

03.11.2026

Un gunoi de valoare adaugat la haita PSD. SOS, POT, numai buni la hienele PSD !

Senatorul POT Liviu Sorin Robe a trecut la PSD

Bălan Marius - Cloșca - antiecologist

02.11.2026

Gardul ăla horror este fix ca și gardul iadului, iar edilul spân ne spune de „locurile în care se odihnesc”, el știe asta clar, ce mai încolo încoace. El „face apel”, el „conchide” pentru noi. Măgarul ăsta nu știe bine limba română sau să se iscălească...

Capela mortuară de pe strada Tărpiului a trecut printr-un proces amplu de reabilitare

Ani Liliana

30.10.2026

Felicitari , sa reușiți sa realizați tot ce vedeți cu ochii mintii !

BISTRIŢA. Zona din vecinătatea Finanțelor, modernizată rapid de Primărie. Gabriel Lazany: "Schimbarea se vede deja" (VIDEO)

Acest site folosește cookies

Alegeți care tipuri de cookies să fie utilizate; site-ul folosește cookies pentru a examina traficul și activitățile utilizatorilor de pe acest web-site, pentru marketing și pentru a oferi funcționalitate de tip social media. Citește mai multe despre cookie-uri

Necesare
Funcționalitate
Analiză
Marketing