Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: Ovidenia: Lumina de veci

În această zi Biserica sărbătorește intrarea în biserică a Maicii Domnului, Fecioara Maria. Acum se deschid cerurile și se fac praznice pentru cei care au murit de moarte năpraznică. Ziua Ovideniei (21 noiembrie) este mult așteptată mai ales de către femei, pentru că aveau prilejul să dea de pomană „lumina de veci”, lumânarea care nu […]

În această zi Biserica sărbătorește intrarea în biserică a Maicii Domnului, Fecioara Maria. Acum se deschid cerurile și se fac praznice pentru cei care au murit de moarte năpraznică.
Ziua Ovideniei (21 noiembrie) este mult așteptată mai ales de către femei, pentru că aveau prilejul să dea de pomană „lumina de veci”, lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă.
Se obișnuiește ca în această zi să se dea de pomană lumânări aprinse, însoțite de colăcei și căni cu apă sau vin, precum și „de-ale gurii și-mbrăcării” pentru ca oamenii să se asigure pentru lumea de dincolo.
Prin unele sate era îndătinat să se aprindă lumânări prin colțurile casei și să se facă pomeniri (Moșii de Ovidenie) pentru cei morți prin înec sau alte accidente, pentru cei cărora nu le-a ars lumânarea la căpătâi, când au trecut la cele veșnice. Aceste lumânări erau uneori lungi, de înălțimea unui om sau cât tocul ușii, se încolăceau în formă de spirală și ardeau toată ziua; erau identice și aveau aceeași funcționalitate ca și toiagul vieții de la înmormântări.
Ovidenia coincidea în calendarul popular cu ziua de celebrare a celei mai năpraznice divinități populare, protectoare a lupilor (Filip cel Ciunt sau Filip cel Șchiop), pentru care se săvârșeau ritualuri speciale în vederea feririi oamenilor de furia lupilor, și pentru ocrotirea oilor de atacurile acestor sălbăticiuni.
Aceasta este ziua propice pentru prognozări meteorologice; dacă ningea se considera că iarna va fi grea, iar de era senin, vara viitoare avea să fie secetoasă.
Ziua se ținea și pentru sănătatea ochilor, oamenii duceau la biserică câte un fuior de cânepă spre sfințire, cu care apoi se ștergeau la ochi în caz de nevoie.
Această sărbătoare, în versiune populară marca un scenariu ritual de renovare a timpului îmbătrânit, acum, când ne îndreptăm către sfârșitul anului.
 
Material îngrijit de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.
Sursă text: Mihai Camilar, „Calendarul popular bucovinean”, Ed. Mușatinii, Suceava, 2012, pag. 270-271.

Etichetele acestui articol sunt Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud

COMENTARII


CELE MAI CITITE ȘTIRI


ULTIMELE COMENTARII

votantul bistritean

11.04.2026

votantul bistritean

11.04.2026

Relea Piticu

09.04.2026

Rușineeee, aberații inutile în Caracalul Ardealului ! Edilul spân continuă seria proiectelor dezastru în târgul ăsta prăfuit PSD-ist ! Las că vin alegerile, hienelor !

Mobilitatea urbană prin proiectul „Linia Albastră”. 2,4 kilometri de piste de biciclete, pe malul râului Bistrița

Virgil Rus - sportiv

06.04.2026

Ăștia nu sunt „sportivi”, ăștia-s caftangii cu viitor, bătăuși în devenire, golani în grupa mică, mardeiași toată ziua

Rezultate importante, cu multe medalii, la Campionatul Național de Low Kick – Bacău, pentru sportivii de la PFG Bistrița

Acest site folosește cookies

Alegeți care tipuri de cookies să fie utilizate; site-ul folosește cookies pentru a examina traficul și activitățile utilizatorilor de pe acest web-site, pentru marketing și pentru a oferi funcționalitate de tip social media. Citește mai multe despre cookie-uri

Necesare
Funcționalitate
Analiză
Marketing