Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: „Între Sântămării” în tradiția populară românească

Cele două mari sărbători ale creştinătăţii, Sfânta Marie Mare şi Sfânta Maria Mică, sunt extrem de importante în lumea satului românesc.
Potrivit calendarului popular al românilor, perioada cuprinsă imediat după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, numită în popor şi „Sântămăria Mare”, şi care se încheie pe data de 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, cunoscută şi „Sântămăria Mică”, poartă denumirea de „Între Sântămării”.
Sântămăria Mare (15 august) este momentul de începere a târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, în timp ce Sântămăria Mică (8 septembrie) este considerată o zi când încep anumite activităţi legate de lucrul la câmp şi în gospodărie.
Această perioadă marchează şi începutul semănăturilor de toamnă, iar din punct de vedere pastoral sunt coborâte turmele de la munte. De aici şi expresia: „La Sântămărie Mare cobor oile la vale, / La Sântămărie Mică nu mai rămâne nimică”.
Se spune că între 15 august (Sfânta Marie Mare) și 8 septembrie (Sfânta Marie Mică) oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, că lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un făgaș nou.
Totodată, se spune că între 15 august și 8 septembrie vremurile nu știu încotro să o apuce, spre vară sau spre toamnă, că frunzele îngălbenesc, dar nu cad, că păsările vor să plece, dar încă nu știu dacă spre nord sau spre sud.
Se mai spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul stă pe loc și așteaptă.

Sursă text: Ion Ghinoiu, „Calendarul țăranului român – Zile și mituri”, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2017.
Photo credit: Caprifoi sau floarea „Mâna Maicii Domnului” (Sursă internet).
Postare propusă și material îngrijit de etnolog drd. Smaranda Mureșan, cercetător științific, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.