Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: „Cinstirea Sfinților”

Cuvântul „sfânt” este de origine slavă și corespunde cuvântului grecesc „haghios”, care reproduce cuvântul ebraic „kardos”, însemnând „pus deoparte de cele obișnuite (lumești)”, pentru utilizare în legătură cu cele divine. La începutul creștinismului, cuvântul „sfânt” era folosit pentru toți creștinii, dar după ce pentru ucenicii lui Hristos s-a generalizat denumirea de creștin, termenul „sfânt” va fi utilizat numai pentru creștinii care s-au distins printr-o viață deosebită în cadrul Bisericii, în ceea ce privește relația lor cu Dumnezeu.

Sfinții sunt oameni obișnuiți, care și-au sfințit viețile datorită participării la sfințenia lui Dumnezeu și a revărsării, peste ei, a energiilor Lui sfințitoare.

Cinstind sfinții, cinstim și această prezență tainică a lui Dumnezeu, în ei. Pentru aceasta, sfinții sunt numiți „temple ale Duhului Sfânt”, „prietenii lui Dumnezeu” sau „casnici ai lui Dumnezeu”.

Cinstirea sfinților înseamnă expresia prețurii și a respectului pentru viața dusă de ei pe pământ și pentru credința lor.

Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu, dar și prietenii noștri, de aceeași natură cu noi, cunoscând slăbiciunile, puterile, eforturile și râvna noastră pentru mântuire. Deoarece sunt oameni ca și noi, dar care și-au sfințit viața în Dumnezeu, sfinții sunt exemple de urmat. Întrucât au ajuns, prin credință, la o anumită apropiere de Dumnezeu, ei ne pot fi mijlocitori în rugăciunile noastre către El. Pentru că de-a lungul vieții lor pământești s-au umplut ei înșiși de lucrarea, de puterea lui Dumnezeu, de harul lui, sfinții s-au dovedit ei înșiși ajutători în nevoi.

Creștinii cinstesc sfinții prin respectul pentru numele lor, luându-i ca protectori în viață, primind numele lor de botez, zidind biserici în numele lor, stabilindu-le zilele de prăznuire, rugându-i să se facă mijlocitorii și împlinitorii rugăciunilor lor către Dumnezeu, zugrăvind icoane cu chipurile lor și luându-i ca modele în viață.

Sursă text: Veronica Oșorheian, „Spațiul sacru în satul românesc”, publicat în „Revista Ilustrată”, nr.7-8, 2007, pag. 25.

Sursă foto: https://basilica.ro/

Postare propusă de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.