Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: Cântecul de leagăn

Ca specie a cântecului liric, cântecul de leagăn a luat naștere din necesitatea de a crea o atmosferă de liniște, de monotonie, necesară adormirii copilului mic. Dragostea duioasă a mamei, speranțele și visele ei legate de viitorul copilului, ca și stările sufletești intime, sentimentele si gândurile sale sunt exprimate prin tematica literară, uneori în forme idilice, constituind astfel, documente artistice valoroase pentru studierea psihologiei femeii și a vieții poporului din epocile trecute.

 

Cântecul de leagăn, aparține celor mai vechi creații, fapt dovedit prin structura sa muzicală simplă și modul de construcție a sistemelor sonore. Ele se transmit, ca și celelalte genuri, pe perioade de timp îndelungate. Sensibilitatea feminină își pune amprenta în realizarea artistică a acestui gen.

 

Cele mai simple cântece de leagăn conțin teme poetice specifice, care au o mare stabilitate alături de care s-au creat și forme mai ample, apropiate ca imagini și realizare artistică, de cântecul propriu-zis. Astfel, într-un impresionant monolog liric, în ambianța intimă din preajma leagănului, mama își deapănă gândurile în versuri duioase care exprimă stări sufletești complexe: dragostea pentru copil, pentru soțul plecat la muncă sau la război, necazurile și grijile personale, amintirea celor dispăruți, viziunea poetică a viitorului fericit al copilului.

 

Material îngrijit de prof. Cristina Bălan, referent – Muzică, Biroul Cultură Tradițională, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

 

Sursă text: Comișel Emilia, „Curs de folclor muzical”, vol. I, Ed. Muzicală, București; Constantin Zamfir, Victoria Dosios, Elisabeta Moldoveanu-Nestor, ,,132 Cântece și jocuri din Năsăud”, Ed. Muzicală, 1958.