Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud: NUNTA în județul Bistrița-Năsăud (FOTO)

Căsătoria este unul dintre evenimentele de mare însemnătate din viața fiecărui om. Se considera că astfel tinerii se integrau în comunitate, “intrau în rând cu lumea”.

Tinerii se cunoșteau la șezători, la horele din sat sau la alte evenimente din rândul comunității. După ce feciorul primea încuviințarea fetei că este de acord cu căsătoria, acesta mergea să-i ceară mâna părinților. Dacă parinții fetei erau de acord cu feciorul ales, îi invitau părinții pentru a se înțelege – “tocmala”, unde se stabileau toate aspectele căsătoriei, inclusiv zestrea. Feciorul cumpăra “năframa”, care reprezenta un semn al logodnei.

In intervalul până la nuntă, mirele “aronea” ceterașii, iar mireasa pregătea hainele pentru mire și cămașa pentru soacra mare. Tot acum se invitau nuntașii și se stabileau nașii. În săptămâna dinaintea nunții, mirii mergeau la nănași pentru a face cererea de a-i cununa, cu “sămnul” – colacul și “vinars” – țuică fiartă cu chimen și îndulcită.

Nașii aveau un rol important, deoarece ei îi îndrumau pe miri pe parcursul nunții, fiind părinții spirituali pe parcursul căsniciei finilor. Ca semn la nuntă purtau o floare în piept.

“Druștele” – erau fete tinere, prietene ale mirilor, care îi însoțeau la biserică și ajutau la coaserea hainelor pentru miri.

“Stegarii” sau “colacarii” – în număr de 4-6, aveau rolul de a purta steagul și de a striga pe parcursul alaiului. Alaturi de ei erau “cematorii”.

“Călăreții” – serveau cu plosca nuntașii, fiind îmbrăcați în bogate costume populare, pe cai împodobiți cu ” bărbănoc”, flori și cusături. Ei aveau rolul de a stabili o legătură între alaiul mirelui și cel al miresei.

“Gătatul miresei” – pregătirea miresei pentru ceremonie care se făcea în cea mai importantă cameră a casei, în prezența druștelor și a rudelor, cântându-i-se miresei cântecul cununii “Ia-ți mireasă ziua bună…”.

La biserică erau întâmpinați de preot. În timpul ceremoniei, mirii se leagau cu o panglică albă, simbolizând unirea și se citea Evanghelia.

“Cununiile” pe care preotul le așeza pe cap, simbolizau cinstea, demnitatea și răsplata.

Cât timp ținea ceremonia, tinerii jucau în curtea bisericii. Mirii ieșeau din biserică, încadrați de nași, ținând lumânările aprinse.

Alaiul se îndrepta la casa mirelui, unde nuntașii era cinstiți cu o masă îmbelșugată, iar ei cinsteau mirii cu daruri.

 

Fotografiile postate fac parte din Patrimonul Național, sunt păstrate la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud, în Colecția “Dumitru Nacu” și au fost realizate în timpul vizitei profesorului Dimitrie Gusti în județul nostru (aici comuna Șanț), în anul 1935.