Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud: Azi despre BRANIȘTEA

Localitatea, așezată pe malul stâng al Someșului Mare, este atestată documentar încă din 1362, când Arpasthou sau Tăul Orzului, a fost desprins din hotarul satului Cireșoaia (Dicea) și anexat cetății Ciceu, după care va intra în stăpânirea nobililor de Bethlen, Apaffy și cetatea Ungurașului. În sec al XIX-lea, va ajunge din nou în posesia conților de Bethlen. A făcut parte din Comitatul Solnocul Inferior, Plasa de Jos, apoi, din anul 1876, din Comitatul Solnoc-Dăbâca, plasa Beclean.

Schimbarea numelui din Arpașteu în Braniștea, s-a făcut la împărțirea administrativă din 1925, având la bază un toponim local vechi- Branyistuia. În întreaga perioadă interbelică, localitatea a făcut parte din Plasa Beclean, jud. Someș.

În baza Legii nr. 5 din 1950, Braniștea devine sediu de comună, cu satele Măluț și Cireșoaia, fiind în subordinea raionului Dej, pentru ca în 1956 să rămână cu un singur sat, Măluț trecând în subordinea Becleanului.

Începând cu anul 1968, localitatea Braniște rămâne comună, cu două sate: Măluț și Cireșoaia, în componența județului Bistrița-Năsăud.

În 1720, Braniștea avea 27 de gospodării de români și maghiari, care în 1785 numărau 735 locuitori, iar în 1850, 950 de persoane, din care 546 români. La recensământul din 1930 erau 1500 de locuitori, iar în 2966, totalul se ridica la 1429 români și 760 de maghiari.

Documentele postate fac parte din fondul “Primăria comunei Braniștea”.