Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud: 24 FEBRUARIE – ZIUA DE DRAGOBETE (FOTO)

Potrivit credinței populare începând cu această zi, oamenii și păsările își caută perechea. Se spune că fetele și femeile care nu erau sărutate, rămâneau singure tot anul. Misiunea lui Dragobete ( fiul Babei Dochii) era aceea de a le găsi și săruta, chiar si pe cele urâte.

În unele părți, băieții mergeau în pădure să culeagă primele flori de primăvară, pe care, apoi, le ofereau fetei de care le plăcea.

 

Cu ocazia zilei de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. În această zi se încheiau multe logodne.

Fetele tinere necăsătorite mergeau să strângă, de Dragobete, zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele.

Nu este voie să plângi în Ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

 

Cuvântul Dragobete vine din slavă “Glavo Obretenia”, adică de la sărbătoarea religioasă celebrată în această zi Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul“ .

Primele mențiuni scrise nu se remarcă printr-o vechime foarte mare și provin din Transilvania, din localitatea Calbor, jud. Brașov. Pe un “Triod”, păstrat în biserica greco-catolică, tipărit la 1774, Nicolae Iorga a descoperit următoarea însemnare : „Zioa de Dragobete. Vreme timpurie”.

 

Fotografii din colecția “Dumitru Nacu”.