Antreprenor și fost lider politic, către o tânără revenită în România: „Fugi cât vezi cu ochii!”

Am stat un pic să mă gândesc dacă să îți scriu sau nu. Inițial am zis că nu are rost, pe urmă am băut un pahar de vin și mi-am amintit proverbul evreiesc care zice: "intră vinul iese taina" așa că las să curgă vorbele cu bune și cu rele.

Draga mea, tu ai multe probleme, nu pot să ți le înșir pe toate dar îți scriu câteva și ca să nu sune ciudat am să ți le scriu la persoana întâi ca o discuție între mine și mine.

Am pornit o afacere acum 23 de ani. Tânăr, cu speranțe, cu vise, cu energia pe care azi nu cred că o mai am. După prima lună am aflat că am un asociat căruia îi sunt dator și că am și un pește care îmi cere atât taxă de protecție dar mai presus de asta mă și obligă să produc cât vrea el și cum vrea el. La început nu m-am prins, credeam că sunt liber deși realitatea era similară cu a unei prostituate pe centură "păstorită" cu blândețe de statul român. Am deschis afacerea sambătă, 6 septembrie 2003 și marți 9 septembrie am avut primul control și prima amendă. Dgf-ul, pe vremea aia direcția generală a finanțelor, o amendă de 3 milioane de lei, echivalentul unui salariu pe vremea aia. Era prima interacțiune cu peștisorii trimiți de pește. 

Știi ce era surprinzător și ce mă demola psihic la acel moment? Că statul ăsta impotent îmi dădea impresia că mi-a făcut un favor lăsându-mă doar cu amenda asta când putea de fapt să îmi facă mult mai mult rău. Exact ca un proxenet. Ca o paranteză, azi simt la fel. Recapitulez, eram un tânăr de 23 de ani, terminasem facultatea cu un an si 3 luni inainte, nu am avut o zi de șomaj, nu am avut ajutor social, în facultate donam sânge ca să îmi cumpăr ceva mai bun de mâncare și la 4 zile după ce am pornit micul meu business de atunci peștele mi-a aplicat prima corecție. Au urmat și altele și sentimentul că bine că am scăpat cu atât era nelipsit. Pe atunci nu înțelegeam de ce fiecare organ de control mă tratează ca pe un infractor, eram un copil care vroia să muncească și să își depășească condiția. Mi-au luat mulți ani să înțeleg că eu nu aveam nicio vină, așa cum nu am nici victimele proxeneților. Ei au darul să te facă să te simți dator și atunci cân crezi că nu mai poți îți dau o gură de respiro ca să poți să mai produci pentru ei. Munceam enorm și deși niciodată nu am închis ușile când veneau controalele, am observat că unele "prostituate" sunt favorizate. La ele nu veneau niciodată peștișorii mici, cotizau direct doar la peștele mare. Trebuie să recunosc că deși era tentantă perspectiva, pe atunci refuzam să mă văd si eu la fel ca restul. Supraviețuiam în rând cu celelate colege și cumva printre pești și peștișori era loc pentru toți. Aveam un magazin alimentar pe care îl mărisem, lucram zi și noapte dar îmi plăteam la timp salarii, contribuții, taxe de protecție la asociatul meu statul român. Pe urmă au început să apară ici colo câte o "curvă de lux", mare, stilată, elegantă( Plus, Real). 

Jucau pe centura marilor orașe, ne uitam cu admirație la ele, mai învățam și eu una alta, erau alea care făcuseră bani în vest și acum veneau să ne invețe pe noi. La acel moment nu ne afectau f tare, erau puține, încapeam toți, si ele, cele de lux, și cele protejate și și noi, alea nici privilegiate nici neprivilegiate. Aveam deja 33 de ani, făceam dreptul la UBB și aveam încă energia aia a tinereții și aveam și convingerea că acum altfel pot povesti cu peștii. Au mai trecut zece ani, escortele de lux au intrat peste tot, alea privilegiate au cam dispărut în umbră, am mai rămas și noi, mai puțini mai speriați, nu bătrâni de tot să abandonăm sar nici tinerii ăia plini de energie. Am încărunțit și am căpătat ceva experiență. Proxenetul mare e același, peștișorii la fel, curvele de lux au împânzit fiecare sat și privelegiatele lucrează la negru.

Draga mea, tu ești aici, azi între cele care îți fac concurență neloială lucrând la negru 100%, fără controale, fără taxe, fără proxeneți și între cele care sunt la nivelul de lux, fără controale și super protejate. Nu ai greșit cu nimic cu excepția faptului că ai decis să faci o afacere intr-un stat proxenet care te tratează doar ca o prostituată. Ești prea mică să ajungi la nivelul de sus și prea naivă să înțelegi că statul ți-o trage din orice poziție. Dacă ar fi să îți dau un sfat ar fi următorul: fugi din țara asta! Fugi cât vezi cu ochii! O țară în care în acte zece milioane de oameni trăiesc fără nicio formă legală de venit iar proxenetul se face că nu vede e o țară care te va mulge la maxim. O țară în care cel mai mare comerciant străin are aproape 2000 de magazine și e de 8 ani pe "pierdere", ultimul chiar cu o treime din cifra de afaceri, este un stat care te va privi mereu doar ca o prostituată!

Țara asta nu mai are nicio șansă, nu are clasă politică, nu are partide, nu are decât pești care te vor exploata, mulge și silui mereu, împachetând totul în hârtie lucioasă! Fugi cât vezi cu ochii!!!

Poate e dureros, poate sunt prea direct, dar dupa 23 de ani de om de afaceri în țara asta ăsta e singurul meu sfat: FUGI CÂT VEZI CU OCHII!