Am fost la "Mirciulică", filmul cu mult umor și cu o lecție de moralitate

Nu prea știam la ce să mă aștept de la filmul "Mirciulică", n-am citit recenzii și am văzut doar trailerul, din care îți dai seama doar așa, în mare, de ce se întâmplă în film. Nici n-am să vă povestesc tot filmul, că îl mai puteți vedea la cele două cinematografe din Bistrița. 

În film, Mircea Bravo e fix cum îl știți din clipurile pe care le pune pe internet, Adrian Cucu e și mai amuzant decât îl știți iar bunica e... inconfundabilă. "Mirciulică" e o comedie ușoară, cu puțină acțiune, dragoste, dramă și un final... oare fericit sau trist? Asta vă las să descoperiți că nu-i fain să dai "spoilere".

Glumele-s bune, unele de autobază, pe înțelesul tuturor, cu înjurături (dăăăh!) și cu tentă sexuală. Mai multe conflicte apar în film: interioare, exterioare și între generații, scenariul e presărat cu momente care te țin în tensiune, violență moderată și o radiografie a societății, cu corupție, oameni de afaceri care dau mită și merg la vânătoare. 

Mirciulică e pus în situații limită și are, la un moment dat, de ales: "visul american" - casă, BMW, funcție de șef sau libertate și moralitate. Deși pare superficial, filmul ne prezintă dilema unei generații de tineri, prinși între viitorul planificat de părinți, presiunea de reușită materială cu orice preț și calea care îi face fericiți. 

Sunt și clișee în film, unul dintre ele fiind despre femeile materialiste sau nefericite într-o relație cu un bogătan. 

Râdem mult, dar la finalul filmului suntem emoționați și, fără să vrem, ne gândim puțin, măcar pentru o seară, la sensul vieții, la drumul pe care l-am ales și la ce contează mai mult pentru fiecare dintre noi.

Mirciulică e un film bun românesc, o porție de râs copios din care și înveți ceva dacă știi unde să cauți.