36 de ani de la Revoluție! 20-21 decembrie 1989: SE RIDICĂ ȚARA

Veștile despre înăbușirea în sânge a manifestațiilor din Timișoara se propagă cu viteză în întreaga țară. Dorința oamenilor de libertate, furia de a stopa zeci de ani de neajunsuri, visul de a putea să spui ce gândești, ce simți, se regăsește în fiecare român care fraternizează cu eroii din Timișoara. Partidul primește o nouă lovitură atunci când, trenurile pline cu detașamente ale Gărzilor Patriotice din Olt, Dolj, Vâlcea, aproximativ 16.000 de oameni, veniți cu misiunea de a participa la anihilarea manifestanților sunt așteptați de timișoreni. O parte din aceștia sunt preluați și duși în Piața Operei unde se citește textul Proclamației Frontului Democrat Român. Din piepturile a 100.000 de oameni răsună libertate.

În Brașov, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș și Arad muncitorii refuză să înceapă lucrul și declanșează mișcări de protest împotriva conducerii de stat și de partid.

La Cluj-Napoca, Turda, Mediaș, Cugir, Dej și Ghimbav manifestanții se aduna în centrele orașelor, scandează lozinci antidictatoriale și fraternizează cu timișorenii.

În Sibiu câteva zeci de persoane se strâng în fața magazinului Dumbrava scandează lozinci antidictatoriale, cântă „Deșteaptă-te române” și solidarizează cu revolta timișorenilor. Numărul manifestanților crește de la o oră la alta. În urma intervenției trupelor aparținând Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne rezultă morți și răniți.

Declarație victimă Sibiu G.D.: „Un ofițer și doi elevi m-au legat cu mâinile la ceafă cu șireturile de la bocanci și apoi m-au legat de picioare, după care m-au condus în fața unei clădiri administrative folosindu-mă pe post de preș de șters pe picioare pentru elevii care coborau din pavilion.”

La București în speranța că va obține adeziunea populației fața de politica sa, Ceaușescu organizează un miting cu participarea a zeci de mii de bucureșteni. Promisiunile lui Ceaușescu privind mărirea alocațiilor și a ajutoarelor sociale se lovesc de un vuiet nemaiîntâlnit în asemenea manifestații, după care participanții părăsesc Piața. Nicolae Ceaușescu pierduse situația de sub control. În jurul prânzului manifestanții se regrupează în diferite zone centrale din oraș și încep să scandeze lozinci anticeaușiste. Forțe ale Ministerului de Interne și ale Securității primesc ordine să blocheze Piața Palatului, iar la ora 15:00 din ordinul ministrului Apărării Naționale se aprobă scoaterea în stradă a subunităților militare în Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Alba-Iulia, Cugir, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Zalău, Baia Mare, Bistrița.

În București șoferul unui autocamion militar plin cu lăzi cu muniție lovește o parte dintre manifestanți, dar și militari aflați în dispozitiv. În confuzia creată, o parte din militari deschid focul, fără comandă, înspre manifestanți. Din ordinul generalului Vasile Milea detașamentele militare din centrul orașului încep împrăștierea manifestanților. Manifestanții grupați în zona hotelului Intercontinental încep ridicarea barierei (cei de la baricadă vor rezista eroic până târziu în noapte) ce va deveni un simbol al luptei împotriva regimului.

Declarație B.E.: “în apropiere de Librăria Eminescu, am fost lovit în cap cu bastonul de către un milițian, am ripostat dar am fost lovit din nou în cap cu un corp dur, pe la spate și am căzut. Am fost târât de doi milițieni până în fața hotelului Negoiu. Aici am văzut un spectacol înfiorător: peste 100 de oameni erau culcați la pământ, bătuți în mod sălbatic și călcați în picioare de către milițieni și civili…” Violențe împotriva manifestanților au loc în toată țara, însă manifestațiile continuă până târziu în noapte.