32 de ani de la Revoluție: 17 decembrie 1989, începutul represiunii. Sunt ultimele zile ale regimului condus de Nicolae Ceauşescu

17 decembrie 1989 este ziua în care oameni simpli, femei și bărbați, muncitori și intelectuali, tineri și bătrâni, vor pune interesul național mai presus decât propria lor viață pentru a opri ororile regimului comunist din România.

Subunități militare cu fanfară, drapel de luptă și armament, dar fără muniție, defilează prin Timișoara pentru a face o demonstrație de forță, însă manifestanții nu sunt intimidate. Spre prânz, aproximativ 4.000 de persoane se îndreaptă spre sediul Comitetului Județean de Partid, scandează „Libertate” și „Jos Ceaușescu”, în timp ce forțele de ordine ripostează folosind gaze lacrimogene și jeturi de apă.

Situația se precipită, Nicolae Ceaușescu decretează „starea de necesitate” în tot județul Timiș (fără a emite însă decretul prezidențial legal), iar ministrul Apărării Naționale dă ordin să intervină armata. Deși în stare de necesitate, Timișoara arată ca în stare de război. Orașul este împânzit de numeroase subunități militare (inclusive T.A.B.- uri și tancuri), care trebuiau să apere Comitetul Județean de Partid, hotelul Intercontinental, Poșta ș.a. Cu toate acestea, un grup de manifestanți pătrunde în sediul Comitetului Județean de Partid, dă jos steagul, decupează stema și incendiază portretele lui Ceaușescu. Ca urmare, unitățile militare din județul Timiș primesc indicativul “Radu cel Frumos” – alarmă de luptă parțială. De altfel, începând cu ora 18:30, din ordinul generalului Vasile Milea, întreaga armată română execută indicativul “Radu cel Frumos“, iar efectivele sunt dotate cu armament și muniție de război.

Pentru îndeplinirea dispozițiilor lui Ceaușescu, începând cu ora 19:00, forțele de ordine, armata, declanșează represiunea asupra manifestanților, deschizând focul cu muniție de război. Se trag sute de mii de cartușe, chiar dacă acțiunile provocatoare încetaseră. În două ore au fost ucise 59 de persoane și rănite alte 185. Violențele continuă până târziu în noapte.

Declarație A.C – Timișoara: „În data de 17.12.1989, am aflat că sora mea a participat la manifestație, iar în momentul în care au ajuns în dreptul podului Decebal, la capătul dinspre Parcul Poporului, au fost opriți de un cordon de militari MApN. La scurt timp, militarii au deschis toți odată foc automat înspre grupul de manifestanți…”

Timișorenii își dau viața în lupte inegale, fiind înarmați doar cu dorința de a pune capăt unui regim totalitar care abuzase de toate metodele pentru a impune o stare de teroare în întreaga țară.