30 de ani de Consiliu Județean. Radu Moldovan: “Consiliul Județean mi-a fost casă, familie, locul în care mi-am pus sufletul” (VIDEO)

Motto:
„V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.”
(Adrian Păunescu- Analfabeţilor -)
Până la urmă rostul acestei paranghelii de 30 de ani nu are nici o noimă decât aceea de reprezenta un prilej pentru clientela politică locală de a-şi acorda niste diplome fără nici o acoperire. Radu Moldovan nu are proprietatea termenilor când vorbeste despre dezvoltarea județului în ultimii 30 de ani. Care dezvoltare, când de fapt județul Bistriţa-Năsăud a suferit un regres economic vizibil după revolutia din 1989. Au dispărut industrii precum Combinatul de prelucrarea lemnului, Intreprinderea de mecanică fină, Fabrica de sticlărie, Intreprinderea de prefabricate, etc. Ba mai mult, într-un judet ca Bistriţa-Năsăud cu profil predominant agricol au dispărut fabrici importante ca de exemplu Intreprinderea de morărit si panificatie, Intreprinderea de prelucrare a laptelui, Fabrica de marmeladă, Complexul de depozitare si prelucrare a fructelor, etc. In prezent județul Bistriţa-Năsăud se află pe unul din ultimele trei locuri cu cele mai mici salarii din România. Si exemplele ar putea continua. De altfel, există un proverb care exprimă un mare adevăr: ” Prostul are un mare avantaj fata de omul destept este intotdeauna multumit de el insusi”.

Motto:
“Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.”
(Ana Blandiana- Eclipsa)
Prostul crede că lumea a inceput odată cu el. Cum sa vorbesti de 30 de ani de la constituirea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, când de fapt judetul in forma actuală fost infiintat pe vremea comunistilor in anul 1968. Primul presedinte al Consiliului Popular Judeţean Bistriţa-Năsăud a fost Adalbert Crişan. Prin urmare, la mai bine de 32 de ani de la Revolutia Română din Decembrie, 1989 si de la căderea comunismului România este incă un stat nereformat . Aceasta este principala cauză a prelungirii starii de tranzitie, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan economic, social si cultural. Nici după aderarea la Uniunea Europeană in anul 2007 România nu a profitat prea mult din cauza lipsei de reforme interne si a centralizarii excesive. In primul rând atragerea de fonduri europene a fost redusă pentru că România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. De aceea, trebuie să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu Agentii de Dezvoltere Regională (ADR) care functionează ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București. În prezent, dintre cele 3.228 de unităti administrativ-teritoriale (UAT -uri), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi de a asigura servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean. De aceea, in loc de tot felul de aniversări fără noimă trebuie făcută cât mai curând posibil reforma administrativă, dar pentru asta e nevoie de curaj politic şi de oameni cu pregătire nu de agiamii . Prin această reformă s-ar distruge un sistem clientelar vechi de 55 de ani, iar România ar putea să iasă din această stare sufocantă economic si social. „Cine are urechi de auzit, să audă”.